Incep si eu,pe langa cei din jurul meu, sa cred ca intradevar sunt una din persoanele care se streseaza si se ingrijoreaza din ORICE, fie vorba de lucru mare sau de lucru mic. Sunt constienta ca totul porneste de la creier si daca lucrezi un pic cu el, reusesti sa te calmezi si sa filtrezi lucrurile pentru care realmente ar trebui sa te agiti… La urma urmei ingrijorarea nu ma duce nicaieri, nu ma apropie de rezolvarea problemelor ci chiar ma indeparteaza de ele!
Pentru ca mi-am propus ca in acest an sa fac cateva schimbari pe plan mintal am cautat cateva ” tehnici ” anti-griji. Stiu cum va suna…. Tehnica care intradevar m-a linistit, a fost una nascocita de Willis H. Carrier. Este o metoda simpla pe care oricine,intr-un spatiu linistit, o poate „utiliza” si consta in 3 pasi:
Pasul I: Analizezi situatia cu, curaj si sinceritate si te gandesti la ce se putea intampla mai rau ca urmare a acestui esec.
Pasul II: Dupa ce observi ca se poate intampla ceva mai rau, incepi sa te impaci cu ideea, fiind gata sa accepti, la nevoie, faptele.
Pasul III: Dupa ce vezi care era cel mai rau lucru care se putea intampla si dupa ce te impaci cu gandul ca trebuie sa le accepti la nevoie, se va petrece acel lucru important de care avem nevoi: te relaxezi imediat si te cuprinde o liniste placuta.
Stiu ca pentru multi sunt aberatii insa pentru cei care cauta intradevar sa se linisteasca fara a folosi diferite pastile de calmare sau” nesimtire” cum le spun eu, pentru cei care constientizeaza faptul ca TOTUL porneste de creier, va functiona. La mine functioneaza!
Vorba aia : ” Zambeste, maine poate fi mai rau! ” – da, chiar poate fi mai rau! Lasati grijile, incepeti sa traiti.
Inseamna ca va functiona si la mine! Este mare nevoie.
Mai mult ca sigur, eu acum sunt mai linistita, mereu incerc sa practic asta si-mi revin cand realizez adevarata ” gravitate ” a problemei.
interesant aflu ceva nou, voi incerca
Lucrezi cu mintea si rezolvi problema.
Mai taie din griji! Da-le dreacu’!
Pai stai sa vezi ce le tai, le scurtez venele!
Și să știi că pașii ăștia nu merg mereu. Sunt ocazii când trebuie doar să fi calm și să realizezi că stresul și grijile în plus nu rezolvă problema ta. Dacă poți face ceva în privința unor probleme dă-i drumul, dacă nu poți ce rost are stresul? Cred că am mai spus odată ce zice Budda: ce rost are să îți bați capul cu o problemă pe care nu o poți rezolva?
Pai cu ajutorul pasilor ajungi sa realizezi REALMENTE asta, ca nu te ajuta stresul, nu te ajuta agitarea…
Slavă Domnului că sunt genul ăla de persoană care nu mă stresez din orce! da’ când mă stresez e de rău
Esti norocoasa, eu mi-am trezit un anevrism care isi face de cap la fiecare chestie si de acolo pleaca toooot stresul.