Cu melancolie ma uit la ce mici care sunt prea preocupati sa bata recorduri la jocurile pe calculator, sa dea check-in pe Facebook s.a
Acum, chiar si la 8-9 ani, orice copilas are un iPhone sau iPad ,cont pe Facebook sau Instagram. Eu, pe vremea mea, la varsta aia, nu aveam decat un singur lucru din ce au ei : anii!
Sincer sa fiu ma gandesc la copilaria mea, noi chiar ne distram.
Uitati-va la copii din ziua de azi, ei habar nu au de jocurile din copilaria noastra. Nu fac deloc miscare, tot timpul in casa la pc sau mai stiu eu.
Pe mine abia ma prindeau ai mei in casa, uitam sa mananc
Si cand vor fi ei mari, cei de atunci vor avea alte „apucaturi” si metode de-a se distra… Toti cu vremurile lor insa eu tot cred, ca si tine, ca pe vremea noastra chiar ne distram!
Pe langa anii in comun, aveam prieteni reali
acuma sunt online, si care sunt ‘s pe bani.
Aveam 20 de prieteni si toti adevarati
acum am 4300… da’s toti robotizati.
Singurele retele in care prietenii nu comunica online, sunt retelele de proxeneti, traficanti si astea nu se vor „socializa online” niciodata.
Ce e mai trist, este ca desi ne amintim de vremurile acelea, tinem in mana un laptop, un ipad, un iphone si ne ducem pe „bulevard” odata cu tanara generatie.
E vina noastra, ca „am intrat in casa” si am aruncat creta, bidoanele cu apa, prastia, surprizele Turbo, tevile de tuberman…
E vina noastra, ca am ucis copilaria lor, prin tehnologie. E vina mea ca in loc sa sperii copiii pe strada, sau sa-i fugaresc cu toporul ca fac galagie in fata portii mele ( cum pateam si noi candva… ), stau si-ti citesc tie blogul si ma gandesc ce sa scriu!
In consecinta.. e vina TA!
Pai ei nu au in comun cu noi decat anii, de atunci, pt.ca ei acum au prieteni robotizati, noi prieteni reali cu care „bateam campii” si batatoream nisipul de prin parcuri pana la epuizare.
Da, vina mea, scuzele mele, ia stanga imprejur si fuga la alergat prietena prin parc.
Iubita’mea-i la Bucuresti la voi acolo, sa-si dea examenele… eu stau cu „pretenashii” pa tuitar ca fesibucul l-am inchis de mult.
Ea cu stres, cu lejer, huh?
Eu ma pot bucura ca fac parte din ultima generatie care nu a prins era facebook si smartphone la varste fragede
La fel si eu. Nu regret ca nu am avut tot ce e acum si ma bucur c-am avut o copilarie frumoasa si (mai) linistita!
Noi avem si bac-ul luat, alta diferenta se pare.
Ca bine spui dar asta e un pacat… mare pacat.
ai dreptate, era mult mai placut cand era, noi mici, toata lumea stie. Noi avem habar ce inseamna adevarata copilarie .
Si cei de acum vor avea o adevarata copilarie comparativ cu cei care urmeaza si tot asa…