Daca tu crezi ca viata ta e grea, opreste-te 5 minute pentru a ” analiza ” viata altor persoane. Viata ta e grea? Dar a celor cu, cancer cum este? A parintilor ce cresc un copil bolnav? A celor ce sufera de un handicap?
Ai o viata alerta, un program incarcat si viata iti este data peste cap de oboseala? Umbli mult si te plangi de asta? Dar cei care nu pot merge, au cum sa se planga de asta? Nu spune nimeni sa nu mentionezi ca esti obosit, ca ai vrea mai multa odihna, toti o facem, toti vrem sa dormim mai mult, sa ne plimbam mai mult, dar sa nu duci totul la extrem, la a te… plange, zilnic.
Eu am incetat sa mai privesc totul prapastios, am ajuns sa nu sa iau oboseala ca pe un ” oooooofff ” si sa ma obisnuiesc cu gandul ca asta e ritmul vietii, ca asta este cursul ei, ca sunt matura, ca am responsabilitati, ca-mi place ceea ce fac dincolo de toate si, mai ales, ca oboseala vine din efort si ambitie, ca oboseala este un lucru bun. Si daca oboseala = roade, atunci sunt F E R I C I T A !
Hai, fa si tu un exercitiu, tu cel care citesti asta si te plangi de oboseala, de extenuare, de monotonie, de singuratate, de neintelegere. Imagineaza-ti cum ar fi sa fii batran, neputincios, singur, sa te lase copiii si sa nu ai bani?
Ti-e grea viata? Viata e grea pentru persoanele care tocmai au pierdut un om drag. Viata e grea pentru cel care nu vede, nu aude, nu are o mana sau un picior.
Dar tu? Tu de ce esti atat de nemultumit? De ce te plangi?
Asa este nu iti mai vine sa te plangi de nimic cand te uiti la cei din jur
Unii chiar duc lupte grele…
Foarte corect punctul de vedere! Dar de multe ori pe oameni ii ia valul propriei vieti.
A te gandi la alte dureri mult mai mari decat ale tale atunci cand chiar te doare ceva, presupune o abordare cu un spirit de detasare si intelegere reala a unui context mai larg. Presupune sa intelegi ca mereu primesti lectii pe care trebuie sa le rezolvi si de care sa nu te plangi pentru ca ele te fac sa evoluezi.
A gandi in felul acesta ar trebui invatat undeva, alaturi de cineva.
Nu cred ca este o gandire instantanee, naturala. sau poate doar la un IQ ff mare!
Zile frumoase si fericite de septembrie! Cu drag!
Tindem sa ne gandim, in unele momente, mai mult la ce se petrece cu noi, chiar de nu e grav, iar asta e firesc si omenesc. Ideea e sa nu ne axam doar pe asta si sa ne intindem in gandire cu astea. Sa privim in jur si sa ne gandim ca se poate si mai greu/grav.
Zile frumoase si tie, draga mea.
Fix de un asemenea indemn aveam nevoie pentru a termina cu vaicareala si a face treburile cu inima impacata si cu zambetul pe buze.
Cu mare intarziere, La multi si buni ani!