Ceea ce isi face omul cu mana lui….

M spune:

Eu cred ca alegem gresit pentru ca ne e frica. Si alegem gresit pentru ca ne e frica sa fim fericiti. Este un fel de lasitate care ne mananca zilele, preferam mai usorul dar suferinta e mai mare. Nu prea actionam rational cand se cere asta, nu ne ascultam pe noi insine si ajungem usor in situatii inimaginabile pentru noi si tot atat de grele. Apoi incercam sa reparam cat se poate sau sa ne multumim cu ceea ce ne-a mai ramas apoi chiar sa incercam sa facem ceva „bun” de acum inainte. Invatam din greseli si intelegem ce este important, ne cunoastem limitele si ne gasim locul care ni se potriveste cel mai bine, si poate cel mai important ne multumim cu ce e al nostru si nu mai ravnim la ce este strain sau la lucruri mai presus de noi si care nu ne sunt de folos. Devenim mai intelepti prin experienta pentru ca nu am fost intelepti sa invatam de la altii. Pentru ca nu ne-a invatat nimeni, nu ne-a pregatit nimeni pentru viata si noi am asteptat sa fim invatati. Important este sa folosim experienta acumulata, sa acumulam alta prin alte mijloace decat cele prin experimentare pe propria piele si sa folosim ceea ce stim ca sa facem ceva folositor pentru noi si de ce nu si pentru altii. Asa vom avea multumirea ca am ajutat pe cineva, ca am facut ceva folositor.
Stiu ca am gandit prost cand am facut alegerea cutare pentru ca „e rusine” sa dovedesti afectivitate pentru ceva ce tine de ceea ce este mai omenesc. Stiu ca am gresit, dar am toata viata inainte pentru a repara acest lucru. Viata e o continua incercare de a repara lucrurile pe care nu le-am facut bine si de a face altele noi si frumoase. Depinde de noi cat de mult lucram la gradina vietii noastre, la gradina sufletului nostru. Nu exista limita pentru asta. Avem si trebuie sa gasim in noi resorturi pentru a face acest lucru. Este in joc fericirea noastra si a altora din jururl nostru, binele nostru comun. Iar cand ni se pare ca nu vom reusi singuri este de ajuns sa cerem ajutor de sus nu pentru vreun lucru desert si de nimic ci pentru ceea ce zideste pe fiecare si pentru Viata cea vesnica.
Stiu ca oamenii sunt tot mai mult impotriva lui Dumnezeu dar asta ne e singura scapare. Viata asta e vremelnica, trecatoare, desarta tocmai pentru a nu ne lipi de ea si a dori pe cea mai buna care este vesnica. La ce ne foloseste noua lumea aceasta, caci vom merge in mormant? Si totusi ne putem folosi de ea cu intelepciune avand credinta in Dumnezeu ca sa o dobandim pe cealalata.
Mi-am spus cateva ganduri legat de aceste lucruri. N-as vrea sa fi suparat pe cineva.

Nu ne foloseste la nimic sa avem regrete, trebuie sa ne folosim de invatamintele care se desprind din esecurile noastre pentru a merge mai departe. Este mai constructiv asa.
Stiu sa dau sfaturi la altii dar stau atat de prost la capitolul practica. Poate din acest motiv trebuie sa existe comuniunea si comunitatea ca oamenii sa se sprijine unii pe altii si sa se incurajeze in ceea ce trebuie sa faca. Un om singur este ca si o masina fara motor, nu mai geseste resursele si motivatia pentru a face. Oamenii ar trebui sa traiasca unii pentru altii.