Ma declar iubitoare de „Crima si pedeapsa„. Nu, nu sunt sado-maso, nu aplic pedepse si nici nu ma fac vedeta peste noapte la stirile de la ora 17!
Ma refer la cartea „Crima si pedeapsa” a lui Dostoievski(genial monstru sacru al literaturii universale), carte pe care am citit-o in timpul facultatii si de de care am fost lipita doar cateva ore, atat.
Nu sunt un om pretentios dar putine carti reusesc sa ma tina captiva in actiune si sa ma faca, cumva, sa confund realitatea cu actiunile din carti. Desi putini tineri din ziua de astazi apreciaza acest lucru, Dostoievski chiar este unul dintre cei mai mari scriitori pe care i-a cunoscut omenirea. Cartile sale sunt o adevarata lectie de viata… si o adevarata dependenta. Nu-i contest nici pe departe meritul, e inutil!
Nu are sens sa fac o „recenzie” a cartii pentru ca, din fericire, multi stiu despre ce este vorba dar am sa pun cateva fragmente ce mie mi-au ramas in minte:
Cel care are putere, care are mintea şi sufletul tare, acela domneşte peste ceilalţi! Cine cutează mult, acela are dreptate în ochii lor. Cine îi înfruntă şi îi dispreţuieşte, acela ajunge la ei legiuitor şi cu cât cuteaşă mai mult, cu atât e mai respectat. Aşa a fost totdeauna şi aşa va fi mereu.
Nu există pe lume ceva mai greu decât sinceritatea şi ceva mai uşor decât linguşirea. Dacă în sinceritate se strecoară numai a suta parte dintr-o notă falsă, se produce o disonanţă şi apoi e bucluc. Dacă în linguşire absolut toate notele sunt false, ea totuşi face plăcere şi este ascultată fără supărare. O plăcere grosolană, totuşi plăcere.
Omul nu se naşte pentru a fi fericit. Omul îşi cumpără fericirea şi o cumpără numai cu preţul suferinţei. Aici nu e vorba de nicio nedreptate…
Să minţi cu originalitate este aproape mai bine decât să copiezi adevărul spus de un altul; în primul caz eşti om, în al doilea – papagal.
Cu cati dintre voi mai impart iubirea de Dostoiesvki?
Mi-e greu sa cred ca sunt oameni care au au auzit de el.
Ai fi mirat.
Cu mine….Perfect de cord cu ” Cel care are putere, care are mintea şi sufletul tare, acela domneşte peste ceilalţi” si cu ” Omul nu se naşte pentru a fi fericit. Omul îşi cumpără fericirea şi o cumpără numai cu preţul suferinţei. Aici nu e vorba de nicio nedreptate…”
Ma bucur ca mai sunt ca mine desi nu aveam indoiala.
Din toată opera lui Dostoievski, Crimă și pedeapsă e preferata mea. Nu-mi amintesc citate, dar mi-au rămas în minte câteva „secvențe” (ca cel când eroul, chinuit de îndoieli, încearcă să-și mărturisească public crima și nu este crezut sau momentul din finalul poveștii când își acceptă soarta)… Oricum, merită citită.
Join the club.
Nu pot decat sa ma bucur!