„Cafeaua trebuie să fie neagră că noaptea, tare că moartea dar dulce că iubirea”, spune un vechi proverb turcesc iar eu aprob aprob aprob!
Aş putea să vă vorbesc până mâine despre cafea, despre sortimentele încercate,despre vechea mea colecţie de căni şi căniţe, boluri , ceşcuţe, ambalaje etc.! Istoria cafelei este la fel de bogată că însăşi cafeaua, datând de mai mult de 1000 de ani. Ah, nu, nu asta era povestea ci e una scurtă, în imagini, sub formă de leapşă, înmânată de Bora Bora şi NightOn.
Zilnic beau în jur de 3 căni de cafea, depinde de zi, depinde de sortimentul ce-mi gâdila simţurile în ziua respectivă. Dacă e vorba de Lavazza , mă mulţumesc cu o cană sănătoasă dimineaţă şi atât, dacă e vorba de Jacobs mă alint cu 3 căni pe zi, la fel si cu Nescafe etc.etc.etc.
Una din cănile preferate aţi văzut-o deja, e mică, albastră şi e primită de la Delius. Cea din care acum îmi sorb cafeaua e o cană destul de oldie, de pe vremea când multă lume îmi spunea : chocolate. Arată cam aşa: