Mi-e mintea prinsă într-un tic și nu mă pot elibera!!! E vorba despre mult folositul ” știi ” ,tic verbal pe care îl am de mulți ani și pe care prietenii din obișnuită nici nu îl mai bagă în seamă. De aș putea face și eu asta …
Am observat și la Delius un nou tic verbal ,” și asta ” de care desigur ea nu este conștientă și pe mine tare crunt mă amuză!! A.nu are nici un tic verbal în schimb are un tiv nervos,același ca al tatălui meu, dresul vocii când sunt iritați.
Ticurile, se instalează brusc și da, sunt greu de ținut în frâu.Ele sunt fie „moșteniri” de la părinți, fie simptome ale unor boli neurologice, sau „arme” de luptă împotrivă stresului şi da, pot fi stăpânite cu efort, însă de multe ori „recidivează” mai intens. Dacă nu stau în spatele anumitor boli neurologice grave, ticurile în sine sunt „benigne” și nu amenință sănătatea, însă sunt inestetice și afectează calitatea vieții, asta e evident!