Un om intra in curtea unui alt prieten. Bate la usa si iese câinele. Se ridica in doua piciaore si spune:
-Stapânul nu este acasa!
Ala, de spaima,lesina.
Dupa cinci minute se scoala si-l intreaba pe câine:
-Daca esti câine nu ar trebui sa latri?
La care câinele:
-Ba da, dar nu am vrut sa te sperii…
Ion la pădure. Era cu căruţa, la care trăgea un cal şi cu câinele lui, care-l însoţea peste tot.
Ion încarcă lemne peste puterea calului şi, când să plece din pădure, căruţa nu se clintea. Ion, nervos, ia un par şi-ncepe să dea în cal, cu furie.
Calul primeşte cîteva lovituri,după care, calm, se întoarce către Ion şi-i spune:
-Buei Ioane, de ce dai ca prostul ?! Tu nu vezi că ai încărcat prea mult căruţa, de-au ajuns roţile pân’ la butuci în pământ ?De unde să pot io să trag căruţa ?!
Când Ion aude calul vorbind, aruncă parul cât colo şi, speriat de moarte, o ia la fugă spre casă. Fuge el vreo 5 km, din pădure până în faţa porţii, abandonând căruţa şi calul. După el s-a luat doar câinele.
Ajunge Ion in faţa porţii de-acasă şi cade, leşinat.
Câinele vine lângă el şi-ncepe să-l lingă pe faţă.
Când Ion îşi revine, câinele îi spune:
-Buei Ioane, ce m-am speriat când a-nceput gloaba aia să vorbească !!!
Hai ca si tu te pricepi. )
Unde dai şi unde crapă!
daca imi permiti… cei care au compus bancul au gresit pe undeva… „un prieten” trebuia, in loc de „alt prieten” … cred
Am modificat astfel incat sa fie corect din punct de vedere gramatical. Multumesc!
Corect punctul de vedere )
Intentia conteaza. Ce se facea daca latra, fugea din prima. Asa macar a lesinat, a aflat minunea.
Da, sa apreciem intentia.
nu vroiam sa te sperii…
vroiam sa lesini )