Toţi mă ştiu ca fiind o persoană răbdatoare, prea răbdatoare, de care mulţi profită. Răbdarea este o virtute, însă e bine să ai o limită! Prietenii ştiu că sunt în stare să stau cu nopţile să-i explic omului din faţa mea sau din spatele monitorului moartea căprioarei, să-l liniştesc şi să-i arăt unde şi cât greşeşte. Accept multe, menajez mult şi primesc prea puţin/e. De multe ori oamenii mă aşteptau cu drag DOAR pentru asta, în restul timpului căută-i că nu-i găseşti… Te cred om puternic, zâmbitor şi energic, om ce-şi poate reveni singur fără ajutorul cuiva, însă se înşeală, TOŢI avem nevoie de cineva aproape chiar şi atunci când nu dorim să ne spunem oful direct. Tocmai pentru că atunci când am avut nevoie de prieteni, mulţi erau prea ocupaţi cu ei şi de ei, m-am schimbat. Păstrez pentru mine ofurile majore. Poate că nu mulţi observă schimbarea datorită comportamentului meu aparent normal însă sunt multe ce nu le spun şi nu le voi spune….
Mi-am dorit mereu ca oamenii din jurul meu să aibă măcar un strop din răbdarea mea, să mă aştepte pe cât îi aştept,să-mi fie umăr pe care să plâng, să mă asculte pe cât îi ascult şi să-mi fie atât de aproape pe cât le sunt.
Toţi cei care nu înţeleg toate astea să afle că absolut totul are o limită chiar şi răbdarea şi bunătate de care la modul porc se profită. Nu poţi fi mereu bun, nu poţi ierta un rău care îţi este făcut de nenumărate ori, într-un final îţi spui „ajunge!” şi începi să te aperi sau…. dispari.
Concluzia mea trasă în ultimele luni e că mulţi mă ştiu, prea puţini mă cunosc…..
Bine spus ! Ai perfecta dreptate, nici eu nu o puteam spune mai bine
Esti ca mine, doar am descoperit asta cand ne-am vazut, de aia intelegi.
wav ya
< 
nu
era mojito power rangers 
:
oh da da, merge merge,
))
Așa-i
Totul are o limită. Ulciorul nu merge de multe ori la apă. Tu ține-i aproape pe cei ce îi știi că merită.
Sper doar sa nu ajung sa (mai) regret…
Și totuși toți au impresia că-i cunosc pe ceilalți și că știu absoltu totul despre ei. Evident, o impresie total eronată. Dacă ești prea bun, nu e bine, dacă ești prea iertător, din nou, nu e bine, dacă vii în ajutorul cuiva, iar nu e bine… Practic, dacă ai un suflet și un strop de umanitate ești luat drept fraier. Cam asta au ajuns oamenii… Tocmai de aceea trebuie moderație în toate
Asta tot incerc sa fac de ceva timp si-mi reuseste. Mi-e mai bine pt.ca-i mai sanatos asa!
E clar că nu-i bine să pui totul pe tavă, să fii ca o carte mereu deschisă. E şi mai practic, în muuuulte privinţe.
Unii sunt de alta parere. Se expun, se fac clar vizibili si apoi se intreaba de ce sunt loviti acolo unde ii doare mai tare!?
[…] are o limită sau, cel puţin, ar trebui să aibă! Indiferent că este vorba de răbdare, de respect, de […]
[…] Totul are o limita si putini sunt cei ale caror limite sunt cu adevarat inamovibile! […]