Vom fi veşnic prinşi în bătălia dintre inimă şi minte, indiferent de situaţii…. Este ca o bătălie continuă pentru supremaţie şi mai mereu astea două nu prea se pun de acord!! De multe ori, orice ai alege realizezi că ai greşit, nu? In unele situaţii trebuia să asculţi ce îţi spune inima, în altele sa asculti comenzile minţii.
Unii spun că dacă îţi asculţi inima rişti să-ţi pierzi mintile, aşa se explică amuzanta comportare a unui îndrăgostit care nu vede, nu aude decât ce vrea el! Eu cred că totul porneşte de la inimă, orice trece şi este filtrat de aceasta, orice gând ce zboară instantaneu prin minte pleacă de la acel impuls din inimă iar apoi mintea începe să facă o amănunţită analiză! Cred că mintea are două caracteristici: e mai înceată decât inima şi are rol de bobyguard sever, bodyguard ce-şi coboară scutul doar la comenzile puternice ale inimii.
Eu… ascult de inimă pentru că ea,sărăcuţa, stie mai bine!
Inima rullzzz
Clar depaseste ratiunea.
Deci sa inteleg ca si tu te lasi condusa de inima, huh?
Inima știe cel mai bine, doar trebuie ascultată.
Da, daca reusesti sa o asculti cu atentie te va conduce catre drumul cel bun.
Dar uite ca nu toti reusesc sa faca asta si sunt prinsi in lupta..
Eu sunt undeva la mijloc, dar cam tot ce dictează inima îmi aduce fericire, chiar dacă de moment. Deci cum zicea Cris, inima rulzzzzz!
De regula toti suntem initial prinsi la mijloc iar abia apoi tragem ori spre una ori spre alta si rar ascultam de cine trebuie si des ramanem cu regrete!