Eu nu înțeleg de ce anumiți bărbați au impresia că femeia are DATORIA de a găti, de a spăla, de a avea grijă de copiii și de a munci pe lângă toate astea iar ei de a „aduce bani în casă ” și a freca menta în rest! Desigur, nu înțeleg nici fufele ce își expun piciorușele pe pereți toată ziua și așteaptă ca bărbatul să facă totul.
Ai mei părinți m-au învățat să împart TOTUL într-o relaţie, inclusiv responsabilitățile gospodărești. Poate vă e greu să credeți însă tata aproape zilnic o așteaptă pe mama cu mâncarea făcută, vasele spălate și totul ordonat DEȘI nici el nu stă degeaba…. De ce? Din respect, din iubire și din dorința de a-i ușura ei munca pentru a doua zi. Nici mama nu se lasă mai prejos şi de multe ori deşi este obosită face şi ce ar trebui el se facă dacă este plecat! Dintotdeauna au împărțit totul, de la bunuri la responsabilități.
Femeile nu sunt cai de cursă lungă, nu există o lege scrisă cum că ar TREBUI să ne ocupăm noi și doar noi de treburile gospodărești și de creșterea copiilor! Cine gândește astfel, mă scuzați, e limitat mintal.
Poza e amuzantă, realitatea nu e!
Ai mare dreptate, dar totul depinde de educație. Fetele fac ce văd la mame, și de aici cercul vicios. Mamele nu își iau fetele deoparte să le explice ce trebuie și ce nu trebuie să facă. Fetele nu știu să învețe din greșelile părinților.
Noi am stabilit de la bun început că noi doi suntem egali, și fiecare trebuie să știe să facă tot în casă. Nu există treabă de femeie sau treabă de bărbat. Trebuie să existe înțelegere și răbdare, dragoste și respect, conform cărții pe care o citesc.
Eu sunt o norocoasă și viitorul meu soț un norocos. Atunci când eu nu pot, nu am timp sau dispoziția necesară pentru a face o anumită treabă în casă, el înțelege și mă ajută.
Pai si eu fac ce vad la mama si la tata! Initial, al meu fiind singur la parinti era obisnuit sa i se faca insa i-am explicat frumos ca eu nu sunt cal de cursa lunga si nu le pot face singura pe toate cum nici el n-ar putea. Din fericire a inteles,nu atat de repede pe cat imi doream dar a facut-o si acum ma ajuta chiar si atunci cand nu-i cer ajutorul si viceversa!
Exact cum suntem voi, suntem si noi, ne intelegem reciproc si ne ajutam.
Cazurile pe care le expui tu… cu barbatii care cred ca locul femeilor e la cratita si femeile care cred ca barbatul e dator sa faca totul, sunt extremele, normalul ar fi ca cei 2 sa-si imparta sarcinile… insa stii cum e, totul tine de educatie si de mentalitate. E greu de crezut ca un tip al carui tata l-a invatat ca femeia trebuie tratata ca o sclava, se va purta intocmai cu sotia/ prietena/ iubita. In cazul femeilor, lucrurile vin din cauza barbatilor, pentru ca ei le invata asa.
Daca un barbat nu e cum ti-l doresti, pana si din punctul asta de vedere, de ce mai ” induri ” dar te si plangi?Eu asta nu inteleg la anumite femei… Se vaita, se plang ca nu-s ajutate, ca au o putoare de om aproape dar nici nu fac nimic si se complat.
Am zis-o si-o voi zice mereu, unele femei si unii barbati si-o fac cu mana lor si si-o merita.
Sunt mai multe lucruri pentru care femeile indura tot ce indura. Nu toate o fac din ” placere „.
De acord, nu o fac din placere, multe o fac si pentru ca sunt amenintate INSA, nu e imposibil sa scapi dintr-un loc in care te simti ca intr-un iad. Ai o viata si aia nu se merita sa ti-o traiesti langa un om ce nu te respecta, si nu ma refer doar la femei.
Eu am avut un caz teribil in familie si-a reusit sa scape, deci nu e imposibil, prinzi curaj si daca VREI o faci! Multe se ascund si dupa ” il iubesc nu am ce face. „
Nu neaparat ca se simt amenintate sau ca il iubesc prea mult si nu pot renunta usor la el… Multe vor un tata pentru copil/ copii… Asta e cel mai comun motiv… si multe doar la faptul ca cel mic va ramane fara tata se gandesc… ( cunosc cazuri, stiu ce spun ).
Dar daca tot se gandesc la copil, de ce nu se gandesc si la ceea ce vede acel copil in familie?La faptul ca aude diferite discutii, vede cum parintii se bat in cele mai multe cazuri sau pur si simplu asista la neintelegeri minore!? Astea afecteaza pe termen lung.
Degeaba stai cu el de dragul de-a avea copilul tata daca el nu este un exemplu bun, daca EI nu sunt un exemplu bun! Mai rau il chinui… Parerea mea.
Fiecare vede altfel lucrurile, indiferent ce si cat indura.
Adevarat.
Dar daca tot se gandesc la copil, sa vada lucrurile si din prisma lui!
( Ele ) Vad cum se poate. Nu te gandi ca ar vrea vreo mama sa-i faca rau copilului, din orice punct de vedere.
Cred ca tu esti strict legata de un caz….. Eu vorbesc la general si de majoritatea cazurilor, cazuri si din care se poate iesi astfel incat sa le fie bine si copiilor DACA tot se gandesc la ei.
Din punctul meu de vedere, daca o mama se gandeste strict la binele copilului o face pe termen lung, o face gandindu-se la ce exemplu are copilul in fata. Repet, din punctul meu de vedere, degeaba ai un tata pentru copil daca acesta este un exemplu negativ, degeaba spui ca iti protejezi copilul sa nu creasca fara tata daca acesta il maltrateaza psihic sau fizic si-i afecteaza intreaga viata!
Eu zic că unele se complac în această situație. Statutul de divorțat/ă nu mai reprezintă o rușine în zilele noastre.
Multe traiesti sub teroare si sunt de inteles insa nu le inteleg pe ACELE femei ce nu VOR sa plece. Alea se complac si alea, ma scuzati, isi merita soarta…
Nu e vorba de rusine, desi majoritatea cred asta. Sunt multe alte lucruri.
Ea nu zicea doar de rusine pentru ca la mijloc sunt prinse multe pe care noi dinafara nici nu avem cum sa le stim/vedea.
Asta spuneam si eu, putin mai sus de tine, sa nu se creada ca se tem de divort, le e rusine sau altele.
Fiecare are viața pe care și-o face singur. Atâta timp cât îi explici ceva, și susține că te iubește, te va ajuta, este un gest de respect.
Exact Oricum, sunt chestii elementare intr-o relatie, chestii care se lant si una fara alta nu o fac sa mearga… Daca nu exista respect, nu exista intelegere, daca nu exista intelegere atunci nu e comunicare si fara una din astea degeaba zici ca IUBESTI!
… cei mai multi, @addicted, nu unii…
Nu as fi vrut sa-mi sara partea masculina in cap si m-am limitat la unii desi, din pacate, multi chiar f.multi gandesc asa.
Eh… uite ca sa nu fii singura cand iti sare partea masculina in cap – sunt langa tine
Eu consider la oameni lucrurile astea semne de slabiciune. Ceea ce inseamna ca multi tipi sunt barbati doar cu numele. La mine ideea e in felul urmator… pot sa fac? Atunci prefer sa fac cu mana mea. O data – ca pot sa ma descurc singur. a doua oara – ca nimeni nu e sclavul/proprietatea nimanui, si a treia oara ca e posibil sa fac mai bine un lucru decat partenera. Chiar si la gatit. Cand am avut iubite care dadeau sa-mi faca curat, etc… m-am uitat urat la ele. Mai ales ca una mi-a scuturat pe balcon covertura cu tot cu telecomanda de la TV. Frate… lasa-ma… daca pot sa fac, fac singur. Chiar si daca sunt rupt de oboseala tot prost ma simt daca e sa-mi faca altcineva treburile prin casa.
” Mai ales ca una mi-a scuturat pe balcon covertura cu tot cu telecomanda de la TV ” ) Eu am o manie, verific TOTUL chiar si de 3 ori inainte de a scutura/arunca etc.
Uite, vezi tu… barbati ca tine sunt putini, din pacate. Multi se complac si iti arunca placa ” asa am fost invatat „, asa si?? Asta inseamna ca eu trebuie sa iti fiu sluga?Ai maini, ai picioare.. poti face si singur sau mai bine, ma poti AJUTA…
Ma bucur ca esti capabil sa ajuti si chiar sa faci mai mult/e SI mai bine !
Nu ma refer strict la un caz… expun totul asa cum vede cineva fara prea multa carte, care nu are mentalitatea ta, sa cantareasca totul asa cum faci tu! Sunt oameni simpli, nu-si pun problemele ca tine… intervine si gura lumii, oamenii care spun ca ar fi mai bine sa stai cu el… si multe altele… Daca ar vedea toti cum vedem noi, ar mai exista ce exista astazi? Nu cred…
Da, intradevar persoanele ce nici nu au alta alternativa stau si indura, intradevar persoanele ( de la tara ) mai mult se gandesc la faptul ca le trebuie un barbat in casa, un barbat pt.copil,indiferent de cum e, si mai merg si pe principiul ” altul mai bun nu am unde sa gasesc „….
Eu nu cred ca femeia trebuie sa faca totul, si nici nu voi astepta asta niciodata, mai ales daca o sa fie bolnava sau chestii de genu. o s-o rasfat tot timpul
Daca astfel gandesti atunci e bine. Sa existe respect, intelege si recprocitate si e totul… ideal.
Asa i-am spus si eu viitorului meu sot, ca trebuie sa ne impartim obligatiile, ca eu nu sunt obligata sa fac totul si evident, nu prea i-a cazut bine, dar cu timpul il dau pe brazda
S-a dat al meu, se va da si al tau DACA vrea ca relatia sa fie una de durata!
Usor usor se da, mie imi place maxim cand comenteaza face dar ii si merge gura, mai rau ca o soacra … si cand termina ma intreaba daca mai are ceva de facut, daca nu mai are, spune : ” doar atat ? acum cand am intrat si eu in paine „. Barbatii … cine sa-i mai inteleaga
Clar asa fac majoritatea!!!! )) Stramba de nas, turuie dar tot fac.
Dar al meu o face intr-o maniera haioasa
Daca te face sa razi in loc sa-l plesnesti atunci e bine.
Adevarat, responsabilitatile trebuie impartite pe din 2. Trebuie de la bun inceput sa fie asa, apoi e mai greu sa schimbi naravul. Cred ca, la inceput, noi femeile suntem tentate sa aratam ca putem fi gospodinele perfecte si sa ii coplesim cu atentie – mancare, curatenie, hainute spalate, calcate, etc. Asa le dam de fapt doar sentimentul ca ne putem descurca si singure, fara ajutorul lor. Depinde mult si de cum a fost crescut si invatat si barbatul, daca parintii l-au cocolosit si nu l-au lasat sa ridice niciun ac, atunci o sa fie mai greu sa il transformi intr-un om responsabil si in ceea ce priveste treburi casnice.
Exact ce le spun eu persoanelor apropiate ” cum il cresti, asa il ai „. Vorba ta, daca il coplesesti cu atentie si-l inveti asa cu greu il dezveti!
Buna,
sunt de acord cu tine, dar daca lucrurile astea nu se stabilesc la inceput, mai greu pe parcurs ( dupa cum spune si Diana mai sus). La parintii mei treaba sta asa: mama e casnica, gateste, face curatenie, tine 2 nu o singura casa si tata are job si aduce banii in casa. Si totusi pe undeva parca mama nu face mai nimic ( din prisma lui). O gandire ca asta e intr-adevar limitata, asta a vazut acasa si in mediul asta a trait si atunci a ramas cu sechele. E trist, insa am incercat sa ii explic si lui ca nu merge asa treaba insa fara folos. Eu cu al meu impartim treburile si asa mi se pare cel mai ok.
Anumitor barbati li se pare si floare la ureche sa stai acasa, sa gatesti si sa faci curat, indiferent ca este vorba de una sau doua gospodarii… Considera ca ceea ce fac ei e mai greu si chiar mai important ,ceea ce-i gresit!
Atata timp cat voi nu urmati acelasi exemplu e mai mult decat bine, inseamna ca si ai vostri copilasi vor face la fel!
Și eu sunt de același principiu, treaba trebuie împărțită, ficare trebuie să îl ajute pe celălalt.
Pai amandoi cred ca sunt capabili sa o faca. Ajutorul trebuie sa fie reciproc!