Traim pe o planeta al carei inconjur prea putini dintre noi il vor fi facut in timpul vietii si foarte putine suflete vor izbuti s-atinga scopul calatoriei: sa parcurga cercul complet al creatiei. Sufletele sunt unde electrice. Miliarde de particule le alcatuiesc, ca tot ceea ce face parte din universul nostru.
Da, m-ai emotionat cu acest “cerc al vietii” si stii de ce? Pentru ca daca ai sa citesti postarea me de azi ai sa aflii asa un pic în ce punct sunt eu….!!
La noi maine este “ziua mamei”!
Am citit mamicuta, ti-am lasat si comentariu.
Capul sus. Nu trebuie sa ne mai emotioneze nimic ! Tre’ sa fii stana de piatra, sa nu te bata vantu’
Sau daca nu pot fi, macar sa-mi iau cateva caramici in buzunare, nu?
Mhh, da, viata e ciudata…
Ma si mira uneori de cat de ciudata si intortocheata e…
Dacă totul ar fi organizat, cu urmări cunoscute și fără pic de suspans, noutate și îngrijorare nu ar mai exista emoții și nu s-ar mai fi putut numi viață.
Si am da-o si in monotonie. Totusi, de unele coborasuri as vrea sa ma lipsesc, prefer monotonia!