Principala cauza a supararilor, a stresului si a nefericirii nu este aproape niciodata situatia in sine prin care trecem, ci gandurile legate de aceasta. Trebuie sa fim constienţi de gandurile ce ne strabat mintea si sufletul, sa nu le lasam sa ne roada pentru ca ajung sa ne rapeasca zambetul de pe fata, somnul si… simtirea.
Separati gandurile de imprejurari, care sunt mereu neutre!
Aşa este! Eu mai sufăr uneori de „gândit excesiv” şi mă trezesc că din ţânţar am făcut ditamai armăsarul.
Nici eu nu sunt foarte departe. Mie-mi fura totul si din starea aia de stres nu reuseste sa ma scoata nimeni si nimic. Creierul meu controleaza cam totul in acele momente! Mama lui de sef prost.
Sunt experta in scenarii, chiar si cu bunele planuri tre sa o iau mai usor.
)
Pai sa ne facem un grup si sa ne spunem planurile, poate ne ajutam!?