Perioada de iarna, in special perioada sarbatorilor de iarna, imi aduce aminte de anii de facultate, de felul in care asteptam nerabdatoare sa vina Craciunul, sa fug de camin si sa ma vad acasa la ai mei…
Cred ca sunt printre putinele persoane care nu s-au putut acomoda la camin si de asta mi-am dat seama in al doilea an de facultate, chiar de stateam doar doua persoane in camera si aparent aveam confort. Poate as fi fost incantata de viata de camin daca as fi avut si persoanele potrivite prin preajma. Inafara de doua, trei tipe cu care mai ieseam la un vin fiert si o tigara pe hol, nu aveam cu cine sta si chicoti. Colega de camera era mult prea…. prea si mult prea ocupata sa-si tina iubitelul in puf, in camera noastra, desi avea si el camera lui. In fine, cu sau fara el atmosfera era aceeasi oricum!
Cat nu eram acasa la ai mei imi „aruncam” corpul si visele in cele mai pufoase lenjerii pat din bumbac pe care le aveam de la mama. Miroseau mereu a… ACASA si asta ma incanta, desi mama inca ma vedea de 14-15 ani sa-mi dadea cele mai copilaroase lenjerii de pat. Aveam toate animalutele gradinii ZOO pe ele si amuzam pe oricine pasea la noi in camera. Eiii si ce? Oricum, atata timp cat mama va fi, eu voi fi copilasul ei si accept orice imi daruieste, sub orice forma si „maimutareala”.
Da, marturisesc ca inca pastrez lenjeriile de pat de la mama si inca-mi arunc corpul si visele in ele pentru ca poarta mirosul de acasa, chiar de iubitul meu le prefera mereu pe cele mai…… serioase, asa cum le numeste el pe cele simple. Nu e bai, in viitoarea noastra casa va stabili el mai multe reguli. 
Cred(!) pentru ca la multe din lucrurile mai vechi imi este greu sa renunt si pentru a le pastra trebuie sa ne luam un apartament de 4 camere!? Stiu ca i-ar placea sa scapam de cateva lucrusoare dar stiu si ca ii va fi foarte greu sa ma convinga sa fac asta. Mai bine le fac pachet si le donez… dar NU si lenjeriile de pat din bumbac cu animalute! 
Voi aveti lucrusoare mai mult sau mai putin „mature”, de care va este greu sa va desprindeti?
Desigur ca „reclama e sufletul comertului” dar la voi a ajuns deja „coruptie”
Pe unde ma duc dau de o postare cu…. ceva anume si cu „link” !
Sa fie bine….. sa fie rau? Nu stiu nici eu!
pupici!
E perioada „coruptiei”.
E de bine pentru cine scrie si pentru cine citeste dar e interesat de ceva nou, de o achizitie sau parere. 
Pentru cine nu… e de rau. Nu poti multumi pe toata lumea. Dar sa stii ca lenjerie amuzanta cu animalute chiar am avut si inca am. 
)
Cu sau fara „click” pe link unii citesc daca povestioara e faina si nu au parte de reclame agasante sau de ” cumpara, recomand recomand recomand!!!!!!!!!!”.
)
Pana una alta mie mi-a placut viata de camin desi am stat 6 in camera.
Ca baiat e altfel, cel putin asta am observat eu. Cat despre articole, ce nu-mi place nu citesc dar nici nu am sa fiu ipocrita sa spun ca ce e prea mult strica.
Nu e si cazul meu insa.
Nici mie nu mi-a placut tot pentru ca nu aveam oameni cu care sa stau si care sa-mi faca sederea placuta.
dar tot mi-e dor parca……………..
Dor imi e si mie dar asta e, fuse`si se duse.
Si eu ador lenjeriile cu animalute si nu numai…Poate nu am prea multe chestii copilaroase, insa pe cele care le am, le pastrez: manusi si sosete pufoase, plusuri, tricouri cu imprimeuri haioase, papuci de casa cu animalute.
Eu am o esarfa de cand m-am nascut si mama a pastrat-o, in caz ca voi avea si eu fetita sa o primeasca…
Ce dragutz…Eu nu m-am gandit la asta si desi am un baietel de 10 ani, nu cred ca are ceva din lucrusoarele mele copilaroase.Deh, el ca baietii, nu poarta sosete roz cu ciucuri
Sa va traiasca sanatos si plin de viata, multi ani!!!
Saru’ mana!