Candva scriam si poate si acum as scrie…
” Prietenia noastră e departe de perfecţiune. Dar cred că e singurul lucru care îmi rămâne atunci când toate celelalte se pierd. Şi dacă într-o seară se supără şi pleacă, dimineaţa o găsesc la loc în braţele mele. Asta o face să fie specială. Nu perfectă, dar specială. Ea nu mă poate părăsi, eu nu o pot părăsi. Nu suntem prietene, suntem surori; suflete pereche. ”
