Pentru a fi in ” conformitate ” cu quote-ul de mai sus, in ceea ce ma priveste that’s the meaning of true friendship. Respecta-ma daca te respect! Din toate punctele de vedere.
Si mergand la subiect…
Eu nu cred in ” vorbe spuse la nervi ” ,prin urmare… nu le iert. Sau ok, hai sa nu exagerez, le iert celor importanti, dupa un timp, dar nu le uit. Nici n-am cum, daca dor.
Prefer de o mie de ori sa mi se spuna totul in fata, de la lucruri minore-la cele majore, si acele lucruri sa NU fie discutate cu terte persoane,si mai ales,sa nu FIU discutata, cand nu sunt de fata! Prefer sa ma simt lezata de ceea ce aud, intristata si deranjata, dar sa le stiu, EU, nu altii.
Ai o problema cu mine, te deranjeaza ceva la mine, pai discut-o CU MINE. Indiferent de ce reactie(poate normala la urma urmei) as putea avea.
In mod firesc, unii dintre noi avem mai multi prieteni. Cand X te enerveaza, mergi la Y si ii spui. Obisnuiam sa o fac si eu, pana acum 2 ani.
Acum insa… cu X nu vorbesc despre Y, decat daca sunt intrebata si atunci ma limitez la raspunsuri scurte; nu detaliez ultimele suparari, nici frustarile de moment, nici micile/marile certuri, nici ce ma deranjeaza; nici in fata lui X despre Y, nici viceversa. Pentru c-am realizat ca in teorie poate parea normal, in practica nu e chiar asa – cel putin NU pentru cel care e discutat si afla ulterior asta. Am aflat asta pe propria-mi piele si nu a fost ok.
Orice chestie, orice vorba, spusa ea si „la nervi” iese la iveala, si pentru mine, devine foc si para apoi.
Nu-mi confera liniste un om care vorbeste ce il/o deranjeaza la mine ( fie si pe moment, din chestii minore )cu alte persoane, si nu cu mine! Nu ma intereseaza cum procedeaza cu alte persoane, daca mie-mi spune de alte persoane, etc. Eu oricum mereu ii voi ” trimite ” direct la sursa, sa-si exprime nemultumirile pentru a fi si rezolvate. Revenind, ma intereseaza strict cum procedeaza cu mine!
Eu nu o fac – asa ca nu o faci! Loyalty and respect, atat in fata cat si pe la spate ( suna kinky rau 
).
Astfel ca, daca as afla ca sunt discutata, recunosc, as fi radicala, pentru ca am niste principii pe care merg, si as fi cu atat mai mult dezamagita si trista, daca ar fi vorba de o persoana foarte importanta, care stie aceste lucruri si de la care am alte asteptari.
Regula de baza: prietenele/prieteniile adevarate nu se discuta… decat INTRE ELE!
De acord intru totul
Nici eu nu suport sa stiu ca daca te enervez in momentul asta te duci si-i spui nu stiu cui, in loc sa-mi spui mie. Cu atat mai mult daca vine din partea celei mai bune prietene. Daca aflu imi iau foc
Eeeexact.