El are optzeci ani și insistă sa ia micul dejun cu soția sa. Când l-am întrebat, de ce soția lui este în azil de bătrâni, a spus, pentru că are Alzheimer (pierderi de memorie). Atunci l-am întrebat:
– Oare soția dv. este îngrijorată nu luați o zi micul dejun cu ea?
Și a zis:
– Nu-și amintește … Nu știe cine sunt eu, de acum cinci ani, nu mă mai recunoaște.
Surprins, i-am spus:
-La ce bun micul dejun cu ea în fiecare dimineață, dacă ea nu va recunoște?.
Omul a zâmbit, s-a uitat la ochii mei și i-a strâns mâna, apoi a spus:
– Ea nu știe cine sunt, dar eu stiu cine este.
