Viața e roz și roz este lumea toată!?
Nici de departe și personal nici nu mi-aș dori sa fie așa, aș trăi în… minciună. Viața-i construită din MOMENTE. Roz, câcăniu în dungi, gri, în special gri, amestecatură de culori, de sentimente, amalgam de trăiri. Iar eu o iubesc așa! Cu tot ce ănseamnă de fapt VIAȚA, cu oamenii din ea, puțini dar EXCELENȚI. read more
Mereu le-am spus oamenilor din jurul meu să nu aibă așteptări de la mine. Stiu ce înseamnă când acestea sunt mari, și cei din jur nu reușesc să se ridice la nivelul lor. Le-am avut si eu, și am greșit, mult! Să duci o viată lipsită de așteptări este o viață liniștită. Învăț și eu asta! Mereu, dar mereu, le-am spus prietenilor că nu sunt omul perfect în relații și puținul ce-l pot oferi e tot ce… pot.
Avem tendința de a ne creea singuri așteptări pentru că iubim și avem impresia că noi oferim TOTUL sau MULT și primim prea puțin, dar uneori, de cele mai multe ori, la o analiză a ceea ce dăm rezultă că este… la fel. Asteptăm mult de la cei din jur, deși spunem că nu o facem, o privim totuși ca pe o „datorie” firească a lor, să ofere!
Uneori cerem prea multe iar puținul oferit nu pare să ne mai încânte sufletul, așa că puținul trece… neobservat. read more
Da, viața ESTE făcută din momente pline de extaz, mulțumiri, împliniri și dar și evenimente neplăcute și dezamăgiri. Că ne place să punem accentul doar pe cele vii și fericite, este partea a doua.
Am fost de multe ori confundată cu o persoană pesimistă doar pentru ca unele lucruri le-am manageriat cum am simțit în acele momente – realist, trist, etc. . De regulă am fost astfel privită de persoane care nu au apucat să mă cunoască atât de bine, ci doar bucăți din viața mea, bucăți pe care eu am ales să le arăt, de aceea nu arunc nici o vină.
Sunt puține momente când îmi exagerez trăirile și merg într-o extremă greșită, dar de cele mai multe ori am digerat totul REALIST. Și așa mă consider, un om realist, nici optimist, nici pesimist. Îmi iau trăirile cum sunt și Dooooamne, le trăiesc intens!!! read more
Traim intr-o tara unde orice faci, oricum te prezinti, orice zici, TREBUIE sa fie in conformitate cu nevoia, dorinta si credintele CELORLALTI. Daca vrei sa fii acceptat si esti mai slab de ingeri, evident! Pornind de la religie, credinta, la stilul vestimentar si… parte monetara.
Inca din copilarie ne confruntam cu toate, cunoastem exemplele de genul… trebuie sa ai jucarii interesante pentru a atrage atentia, apoi trebuie sa fii la o scoala de prestigiu sau sa apartii unui ANUMIT grup. 60% din timpul nostru reprezinta… dorinta de integrare si de satisfacere a asteptarilor celorlalti. Inclusiv a parintilor!
Ok, este esential sa te integrezi, sa socializezi DAR odat`cu sfanta maturizare ( in copilarie e imposibil sa observi, sa analizezi, sa iei masuri – nu se pune ), iti pui creierasul la contributie si actionezi, nu?
Si… totusi, iar…
Daca este un lucru pe care eu il urasc cel mai mult cand vine vorba de comportamentul celor din jur este subestimarea. Ar mai fi ignoranta si egoismul care par a fi in trend acum dar sunt discutii separate. Whatever…
Da, oamenii vor sa fie intelesi dar nu sa inteleaga. La ce ma refer la exact? La faptul ca este simplu sa ceri sa-ti fie intelese natural si firesc anumite trairi, pase, faze, spuneti-le cum vrei, dar e greu ,cand ti se cere acelasi lucru, sa il intelegi la fel de natural si firesc. Ne este mai usor sa avem pretentia de a fi intelesi dar nu obligatia de a intelege.
Atentie! Doar pentru ca discut anumite lucruri si rezonez cu trairile altor persoane, nu inseamna ca ACTUAL eu le simt sau ca ma afecteaza. Majoritatea sunt lucruri trecute, traite de mult dar expuse cu „lag”, in urma a ce mai observ. Si da, eu scriu si pentru mine, ca sa nu uit! :) read more
