dorinta de a fi acceptat

Nevoia si dorinta de a fi acceptat

 Traim intr-o tara unde orice faci, oricum te prezinti, orice zici, TREBUIE sa fie in conformitate cu nevoia, dorinta si credintele CELORLALTI. Daca vrei sa fii acceptat si esti mai slab de ingeri, evident! Pornind de la religie, credinta, la stilul vestimentar si… parte monetara.

Inca din copilarie ne confruntam cu toate, cunoastem exemplele de genul… trebuie sa ai jucarii interesante pentru a atrage atentia, apoi trebuie sa fii la o scoala de prestigiu sau sa apartii unui ANUMIT grup. 60% din timpul nostru reprezinta… dorinta de integrare si de satisfacere a asteptarilor celorlalti. Inclusiv a parintilor!

Ok, este esential sa te integrezi, sa socializezi DAR odat`cu sfanta maturizare ( in copilarie e imposibil sa observi, sa analizezi, sa iei masuri – nu se pune ), iti pui creierasul la contributie si actionezi, nu?

Si… totusi, iar…

Daca iesi din tipar, daca te maturizezi, daca iti vezi de patratica ta si devii interesant de propria persoana, esti considerat pusnic, introvertit si ” nedemn „. Daca devii nepasator de ceea ce cred cei care te privesc din exterior, nu e bine, e… deranjant. Sincer? Prefer astea!

Prefer sa-mi tin propriile ganduri in spatiu limitat, in curtea familiei ( aici insemnand si 2-3 prieteni ce-mi sunt de mult familie! ). Prefer sa ma delimitez de cei care judeca si cred ca au tot dreptul sa-mi dea sfaturi, mai ales cand nu le cer. Prefer sa nu apartin niciunui grup, decat cel al familiei! Prefer sa fac ce vreau in spatiul meu, in linistea mea, in confortul meu, fara a cunoaste parerile altora si a ma implica.

Nu ma face mai putin… om, doar mai putin interesata si interesanta pentru altii. happy

Sunt satula de oamenii care stigmatizeaza si au gandire de… epoca!!! DACA ai 30+ si nu esti casatorit/a – este groaznic, la fel si daca inca nu ai copil inca. Really? Nu toti au o ordine in viata si nu toti bifeaza ” la timp ” obiective. Ar trebui sa fim constienti ca pentru multe persoane copiii nu reprezinta centrul vietii si nici nu este o regula sa fie. Iar asta NU are nici o legatura cu iubirea fata de copii. Unii vor, altii nu, chiar daca ii iubesc; este atat de simplu!

La fel si daca inca nu ti-ai gasit drumul in cariera, esti considerat… non-successful.

De unde atata presiune, DE CE?

Am creat oameni dependenti de dorinta de-a fi invidiati pentru ce au. De la casa, masina, familie. Acestia ajung sa capete aceste lucruri sub orice pret doar pentru ca trebuie ( doar au varsta X, nu? ) si doar pentru a fi invidiati de altii si pentru a avea o… apartenenta.

Da, imi doresc si eu mai muuuuuult/e dar acest „mult” vine din ceva creat si asteptat de mine, nu din ceea ce are X sau Y si nici pentru a primi acceptarea celorlalti sau de a-mi zice ca sunt WOW.

Sunt destul de pasiva cu privire la lucrurile care nu-mi influenteaza mie direct viata, inclusiv cand vine vorba de prieteni. Ma bucur pentru ei dar niciodata in egala masura cu/ca ei din simplu motiv ca nu-mi influenteaza MIE viata in mod direct. Ce-mi apartine, ce traiesc eu, imi poate starni bucurie si implinire deplina, caci, ma repet, ma influenteaza direct.

Anyhow…

In orice categorie va incadrati, a celor care puneti presiune sau a celor presati, sper sa aveti rabdare sa urmariti clipul de mai jos. Reprezinta fix ceea ce sunt acum, cum gandesc acum si cum ma ” limitez ” acum. Ma las afectata si influentata ( negativ sau pozitiv ) doar de propriile-mi ganduri si incerc sa barez ce vine din exterior.


Si-au lasat amprenta↓


This Article Has 3 Comments
  1. Natalia spune:

    Ai foarte mare dreptate si se mai mira lumea ca exista atatea cazuri de oameni in depresie, pai daca nu pot sub nici o forma sa se ridice la standardele celor din jur?/

  2. Ana. spune:

    este mai mult decat trist……. n-ar trebui sa ne pese de varsta, de ce avem si de ce nu avem, nu ne definesc!

  3. Ioana Soare spune:

    Dacă am învățat ceva în ultima perioadă pe tema asta, ar fi faptul că am devenit mult mai atentă unde și cu cine îmi împărtășesc părerile, pentru că s-ar putea să spun ceva ce oamenii nu vor să audă/să accepte. Și atunci, mai bine tac, pentru că nici nu vreau să conving pe nimeni de nimic, nici nu vreau să încerce alții să mă convingă că greșesc laughing

    Da, într-adevăr există atât dorința de-a fi acceptat cât și presiunea celor din jur. De-aia e important să ne stabilim niște limite bine definite. Și să mergem pe ideea că e firesc să nu fim plăcuți și acceptați de toată lumea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *