Daca vreodata te simti exclus dintr-un grup sau din viata cuiva in fata caruia te simteai important, revino-ti. Nu mai astepta niciodata aprobarea, acceptarea, aprecierea sau recunoasterea de la cei din jur!
Ai sa constati ca, din prima clipa in care faci pasul de a oferi in egala masura cat primesti, de cand faci pasul spre a fi o persoana calma, lipsita de ranchiuna, libera si independenta, o batalie uriasa e incheiata! Atitudinea ta fata de oameni, de viata, nu transforma atat lumea, cat te transforma pe tine.
Şi ţine minte: când problemele vieţii se abat asupra ta şi ai îndoieli asupra ta şi asupra posibilităţilor tale, singurul lucru care contează este să lupţi.
Asa e, o viata lipsita de asteptari e o viata mai frumoasa. Dar daca oferi ajutor cumva in sinele tau astepti acelasi lucru, nu? mai ales de la cei importanti.
Ti-e clar imposibil, poate spui cu vorba ca oferi totul neconditionat, si poate si crezi asta cu tarie, dar cand ceva se nazare, cred ca un strop de ajutor, o „pretentie” de la cineva tot avem. E omeneste!
Practica bate teoria vorba aia. cum sa nu astepti cand tu dai?cum sa nu te implici? mi se pare imposibil
Stiu ce zici dar cred ca „imposibil” este prea mult spus.