Trec anii, se sorteaza oamenii, amintirile ce candva te frustrau, devin amintiri placute si esti… in pace. In pace cu tine, in pace cu cei din jur, si asta pentru ca ajungi (intr-un final) la ACEL grad de maturitate in care iti dai seama de ceea ce conteaza cu adevarat in viata. Nu conteaza CATI prieteni ai, numarul ramane pur si simplu… numar.
In timp, dezvolti capacitatea de a fi recunoscator pentru „putinul” ce-l ai. Sa fii recunoscator pentru ce ai, pentru ce ai dobandit prin propriile alegeri, pentru prieteni, familie si lumii intregi! A fi recunoscator si a aprecia, le poti face pur si simplu, si nu cu gandul de a primi mereu ceva la schimb. In primul rand, o faci pentru TINE, iar faptul ca la schimb primesti si ceva, e doar un bonus.
Anul acesta, 11-le meu este plin de recunostinta! Am realizat, literalmente, ca atunci cand te plangi constant, si esti nerecunoscator, blochezi practic vibratia pozitiva, blochezi relatiile, si implicit… iti blochezi creierul si inima. De anul trecut, bataile inimii mele se sincronizeaza perfect cu undele cerebrale, iar anul acesta este anul in care inima si creieru-mi traiesc in deplina armonie.
Pentru mine este clar un lucru, am trai intr-o lume mai frumoasa daca nu ar trece nici o zi fara sa fim recunoscatori pentru un singur lucru, oricat de mic.
Recunostinta se practica, si NU fericirea aduce recunostinta, ci recunostinta aduce fericirea!
La multi ani, mie. La multi ani, NOUA!!!
La multi ani, om bun si recunoscator!!!
frumos si adevarat spus
la multi ani tie si voua