Din nou mi s-a pus pata pe câteva accesorii ce mi le doresc în bucătărie. Cei care mă cunosc bine sigur deja şi-au dat seama la ce mă gândesc: căni şi cănite de cafea. Îngroziţi-vă, din nou, dar asta mi-s, colecţionez muuuulte căni. Ultimele primite sunt de la Cristina aduse cu drag tooocmai din Amsterdam! Tin şi la ele teribil de mult şi daca se sparg, mă sparg şi eu.
Într-o altă ordine de idei, dar totuşi aceeaşi, îmi doresc încă două căni, de genul:
” Frumuseţea fizică e trecătoare, dar frumuseţea minţii, bogăţia spiritului şi căldura acestuia nu se pierd niciodată, ci cresc cu anii. „
Pornesc cu un sfat pentru domnițe: Frumusețea presupune eforturi, dar nu trebuie să devină obsesie! Să nu ne ascundem după deget, știm toate că nu se face primăvară cu o floare dar și prea multe flori duc spre o vară secetoasă. Învățând să ne acceptăm, să fim mulțumite, vom transmite acest lucru și celor din jurul nostru fără a ne întinde spre un bisturiu, fără a adaugă ceva acolo nu este nevoie și fără a tăia ce nu trebuie tăiat. Pe măsură ce ne creăm restricții, avem tendința de a le doborî tot mai rapid.
