„Eu ştiu să dau sens gândurilor lui vagi. El le dezvoltă pe ale mele.”
Trăiesc într-un fel de cuptor de sentimente, iubiri, dorinţe, invenţii, creaţii, activităţi şi reverii. Nu-mi pot descrie viaţa în fapte pentru că extazul nu rezidă în fapte, în ce se întâmplă sau în ce fac, ci în ce se stârneşte în mine şi ce se naşte din toate astea.
Cu greu reuşesc să-mi potolesc fluturaşii din stomacel şi entuziasmul de când mi-s mătuşică. Comoara noastră seamănă cu taică`su cap coadă până şi la mâţâieli! Are bolfoşele ,năsuc micuţ şi aruncat lejer în vânt … Mi-a plăcut enorm un lucru, zâmbea în somn în continuu iar chestia asta desigur m-a făcut să dau la şoricei. De frate-miu nici nu mai vorbesc, e în culmea fericirii, îşi roade în continuu unghiile şi e toată ziua cu ” păpuşile mele ” în cap!! Cumnăţica se simte, şi citez ” parcă, călcată de tren dar fericită! „, efectiv radiază şi uită de toate durerile când o are aproape. Ai mei părinţi sunt şi ei în extaz, au cumpărat când s-a născut ciocolăţele şi le-au împărţit cunoscuţilor, toţi le primeau fără a şti dar le primeau pentru că se aşteptau toţi ca ea să vină pe lume în iulie dar iată că e şi smecheră tot că tac`su, vine când vrea ea nu când vor alţii!