Sunt momente în care lucrurile bune întârzie să apară, în care ai efectiv parte numai de…. căcaturi și fix când te gândești că nu-ți poate merge mai rău, atunci mai primești o palmă și încă una și încă una și tot așa….. Sunt obosită, mai rău psihic decât fizic iar asta pentru mine e mai grav!
Concediu?
Oameni, vorbe … fapte!
Totul va fi mereu la fel!
Vom arunca vorbe fără a şti cât de tare dor, vorbe pe care mai devreme sau mai târziu ajungem să le regretăm. Umplem de praf toate promisiunile ,regretăm sentimente, facem ce mereu am spus că nu vom face, ne vom bate cu pumnul în piept şi nu vom accepta să fim contrazişi, ca mai târziu să sfârşim prin a regreta că nu am ascultat. Ne înghiţim cuvintele şi ne minţim singuri! E mai uşor să (te) minţi decât să (îţi) recunoşti că ai greşit,nu?
M-am trezit forţat la adevărata realitate a vieţii şi am constat că le acordăm din oficiu încredere tuturor oamenilor cu care suntem într-o anumită legătură, însă mai târziu, unora dintre oamenii din jur le retragem încrederea acordată din tot felul de motive, fie că ne-au trădat, ne-au minţit, nu s-au ţinut de promisiuni, au ales în locul nostru sau …că nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor noastre.
Fără vlagă.
Ce urâtă este viaţa când te trezeşti ( foarte ) dimineaţă timp de 5 săptămâni. Am crezut că nu mai prind ziua în care tot apartamentul va arăta BINE, când nu voi mai auzi zgomote în pereţi de la 6 dimineaţa, când nu va fi totul cu fundul în sus, când nu voi mai găsi praf la tot pasul, când nu-mi voi mai auzi numele strigat atât de des şi TARE!!