De multe ori, poate de prea multe ori, ne confruntăm cu N`şpe mii de întrebări şi-o mare dilemă: nu ştim de cine să ascultăm! De suflet, de raţiune?
Sufletul vrea într-o direcţie zicând DA, raţiunea în altă direcţie zicând NU , corpul în altă direcţie zicând NU aproape categoric, dar inima… inima MEA ascultă pe/de toate trei făcând media şi mă mişcă în direcţia ei .
În trecut, mi s-a întâmplat să mă iau după raţiune care, după multe decizii emoţionale şi-a reintrat în drepturi, corecţiile au fost efectuate şi toată lumea a fost mulţumită. Invers nu mi se întâmplase, că nu nu-mi pierdusem încă minţile! Acum mi-s pierdute şi mă las mişcată de ceea ce-mi spune inima.
Voi cu ce alegeţi?
Aleg ce zice inima
. Nu m-a dezamagit niciodata
Sper sa nu se schimbe asta. Oricum, sa actionam dupa voia inimii dar cu putina ratiune, daca intelegi!
Eu inteleg dar stii cum e: ori e una ,ori e alta, cale de mijloc in asta nu va exista niciodata!
De obicei ratiunea este pe primul loc dar, uneori, mai face putin loc si inimii
Numai sa nu-i dea inima cu sutul in dos si sa ocupe mai mult loc.
never
Never say never
Mmm… depinde de situatie, de omul pe care-l intalnesti, de care te indragostesti, pe care ajungi sa-l iubesti. In mod obisnuit, as putea sa spun despre mine ca-s cu capul pe umeri. Destul de rational, calculat, si dependent de (auto)control. Dar… am avut surpriza sa vad ca inima a luat comanda. Acum trebuie sa ma lupt cu ea, sa-l recastig.
Da, ai dreptate, depinde de mai multi factori! Cand inima ia controlul asupra unui om ce aparent pare stapan pe sine si controlat atunci e grav.
…pai… nu doar aparent… numai ca… exista persoane care ne pot atinge sufletul atat de adanc, incat pierdem controlul
Adevarat. Nu ar fi pacat de ni l-ar atinge si ar ramane acolo dar multi ni-l ating si apoi il distrug plecand ..
Eu merg pe intuitie. De fapt ma gandeam de dimineata la treaba asta: exista o persoana in viata mea care face toate porcariile posibile din lume ca sa imi demonstreze ca nu e buna de nimic. Si orice ar face, mie ceva imi spune ca omul nu e dobitoc, ci doar vrea sa para asa. Si ma port in consecinta. Oricum, daca m-as insela in privinta lui, ar fi prima data cand ma lasa intuitia. Si nu s-a mai intamplat pana acum…
Poate te leaga ceva puternic de persoana respectiva de te tii asa si vezi dincolo de ..aparente!
Dupa ratiune ma iau, si incerc sa ma autoconving ca fac bine, caci stiu ca altfel ar fi rau. Pana cand fac bum, si ma iau dupa inima.
Cred eu ca e bine sa ne luam dupa inima, insa sa fim rationali si sa ne asumam responsabilitatile, de dupa.
Da, trebuie sa ne luam dupa ce ne spune inima dar cu-n strop de rationament intre si foarte bine si spus, responsabilitate!
La mine unul în ultima vreme mai mult rațiunea conduce
Si cand te-a izbi iubirea sa vezi ce-ti salta inima!
Să ajung acolo și o să mai văd
Bun, astept update!
s-ar putea să aștepți ceva
)
Nu-i bai am rabdare !! Dar nu stiu de ce presimt eu ca nu voi avea de asteptat chiiiiar atat de mult.
Știi tu ceva ce nu știu eu?
Nu ma, e doar o presimtire ce-mi da tarcoale!
Intotdeauna cu sufletul
La mine, de fapt, sufletul si ratiunea merg brat la brat
Daca reusesti sa le impaci e bine. La mine ,si la altii de altfel, e greu, e ori una ori alta ..
[…] trezesc transpirat, agitat și cu o neliniște pe care nu mi-o pot explica. Încerc sa deschid ochii, dar nu reușesc. Ce […]
Pe amândouă.
Se face atâta caz între diferența dintre suflet și rațiune… dar ele sunt uneori și de acord una cu alta.
Un om normal și echilibrat le ascultă pe amândouă, le pune în balanță și face alegerea mai bună. Și când iei decizii ascultând pe amândouă, le lași pe amândouă să vorbească, pot să se convingă una pe alta.
Totuși eu prefer ca rațiunea să aibă ultimul cuvânt, având grijă și de suflet.
E ca în cazurile alea… iubești un bărbat care te bate… rațiunea îți spune să pleci, sufletul să rămâi. Chiar și când ne lăsăm conduși de suflet, rațiunea trebuie să fie cea care spune stop la un moment dat, care pune limite. Nu neapărat ale ei, intransigente. Să lase puțin spațiu și sufletului. Dar când e să fii la limita pericolului, să spună tot.
Inseamna ca eu nu sunt un om normal!
Sunt cumpatata si tacticoasa de regula, si-am rabdarea de-a pune in balanta si de a asculta insa la mine invinge fie ratiunea fie inima ..
Eu am pățit foarte rar să mă rup cu adevărat între ele.
Dar am învățat că nu le poți ignora. Nu poți ignora sufletul pentru că nu poți trăi cu sufletul nemulțumit. Nu poți ignora rațiunea, că ea de multe ori te salvează de la suferință și mai mare.
„Nu poți ignora sufletul pentru că nu poți trăi cu sufletul nemulțumit. Nu poți ignora rațiunea, că ea de multe ori te salvează de la suferință și mai mare. ” – vocea ratiunii e asurzitoare cand vine vorba de suferinta si atunci tinzi sa tragi spre ce iti spune ea.
Ar trebui sa gandim cu inima si sa alegem cu capul!
E cel mai usor sa spui asta dar stim prea bine cat e de greu sa te si tii ..
depinde.. Uneori e intuitia , alteori inima..
Deci depinde de persoana / caz , moment etc.
Eu as alege ratiunea dar inima o mai ia inainte cateodata
Daca inima cere degeaba se zbate ratiunea!
Depinde de caz. In ceea ce priveste iubirea, clar ascult de inima. Nu neaparat se termina bine…dar nu pot altfel. In ceea ce priveste cariera, scoala, casa, incerc sa ascult de ratiune.
In iubire gresim cel mai usor, acolo clar mergem dupa ce ne spune inima.
ratiunea a primat de cand ma stiu
chiar am gandeam intr-o zi la asta, poate viata mea ar fi fost alta daca alegeam cu sufletul si lasam ratiunea pe locul doi, macar pentru un timp
sau…….poate nu
Si pe viitor nu poti schimba asta? Adica daca in trecut ai gresit fiind doar rationala poti pe viitor sa faci o schimbare ..
nu stiu daca ma mai pot schimba, simt ca-i oarecum tarziu
Ma indoiesc, pentru schimbare nu exista ” prea tarziu „.
Incep sa ma bazez mai mult pe ratiune!
Daca in trecut te-ai ars luandu-te dupa ce-ti dicta inima te si cred ..