Arta de a ierta!

Daca cineva iti da un cactus cat timp il vei tine in mana?Pana iti vor intra tepii sub piele? Pornesc de la intrebarile astea pentru a ajunge la .. iertare.

Cand ma simt jignita, tradata imi asum responsabilitatea si merg mai departe! Nu incerc sa fiu prea aspra cu mine incerc doar sa doar realizeaz  ce am facut rau in situatia respectiva si decid cum ar fi mai bine sa ma comport. Daca aleg sa tin cactusul in mana in continuare, nu pot sa invinovatesti pe nimeni altcineva decat pe mine pentru propria mea durere in viitor,nu?

Toata lumea greseste de aceea incerc sa ma iert pe mine si pe ceilalti pentru ca la urma urmei ne aflam aici pentru a invata! Nu e nevoie sa purtam greutati insuportabile in spate.

P.S: Imi cer scuze pentru greselile ortografice si gramaticale insa am scris articolul in timp ce saream cu masina peste gropile din Romania. happy


Si-au lasat amprenta↓


This Article Has 16 Comments
  1. NightOn spune:

    Într-adevăr, a ierta este o artă și cel mai câștigat este cel care reușește, cu adevărat, să se ierte pe sine și apoi pe ceilalți.

    • addicted spune:

      Daca inveti sa faci asta iti vine mai usor sa=i ierti si pe ceilalti. Daca reusesti sa te pui in papucul celuilalt si observi ca acelasi lucru l=ai fi facut si tu tinzi sa ierti.

  2. Baby R. spune:

    In ziua de azi nu prea se mai iarta, lumea merge pe principiul te iert, dar nu te uit. Atunci nu ai iertat. Asa cred eu…

    • addicted spune:

      E cale lunga de la iertare la uitare si crede-ma ca poti ierta, poti sa nu porti ranchiuna in suflet si fara sa nu uiti. happy Stiu prea bine ..
      Se numeste iertare si ceea ce nu poti uita! Sunt doua sentimente/lucruri absolut diferite care totusi se leaga intre ele dar, se poate si una fara cealalta!

  3. Max Peter spune:

    Se discută destul de mult pe tema aceasta, din păcate. Eu cred că astfel de situaţii ar trebuie să fie cât mai puţine. Dar uite că nu se întâmplă lucrul acesta!
    Ce încerc eu să fac este cu un cunoscut sau cu un prieten este să încerc să previn „pasarea cactusului”. Încerc pe cât pot să-mi dau seama de o situaţie potenţial explozivă. Bineînţeles că nu reuşesc întotdeauna asta, dar uite că au fost câteva situaţii când am reuşit să-mi salvez prietenii vechi, ce puteau să se întrerupă pentru câte-un mizilic.

  4. degetel spune:

    asta cu „pasarea cactusului” e o prostie.totul consta in abilitatea de a stii sa mergi pe ape tulburi.toata lumea o sa iti pase cactusul de multe ori e bine sa il ti.e ca si bomba, o ti un pic si cand simti ca explodeaza o arunci.

  5. theone88 spune:

    eu pastrez cactusul si cand are nevoie de hartie igienica , ii dau cactusul !

  6. Creve spune:

    Urâte drumuri sunt prin Suceava laughing Oricum, tot sunt mai bune decât în Botoșani laughing Trebuie să iertăm. În primul rând ne face bine nouă sentimentul ăsta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *