” Si am iubit disperat, cu deznadejde si teama, asa cum numai intr-o poveste de taina poti iubi. Alteori mi s-a facut foame de o dragoste noua si m-am avantat, cu inima razvratita, in iubiri nebunesti, salbatice, adevarate sau doar inventate.
Pentru propria mea infidelitate n-am avut nevoie de scuze, n-am nascocit pretexte. Uneori mi se facea un dor ca o sete si ma indragosteam din nou, chiar daca toate legile pamantului si ale moralei, se asezau prapastii, intre mine si fericirea dorita.
Dar n-am putut indura niciodata tradarea celui iubit. Nopti nesfarsite si amare am adormit plangand la gandul ca barbatul vietii mele isi odihneste tampla pe pernele altei femei. Gandul ca buzele care mi-au soptit vorbe de dragoste se asaza pe buzele alteia mi-a otravit cu deznadejde toate reveriile. M-am perpelit in asteptari febrile, am lacrimat in somn, am protestat in vis. Pana la prasele mi s-a infipt in inima pumnalul geloziei.
[…] furtuna tradarii mi-a ranit de moarte speranta. Si, totusi, ma voi indragosti din nou. Si, totusi, sunt pregatita in fiecare zi sa-mi incep viata din nou printr-o mare, iremediabila, sfasietor de frumoasa iubire.
Si, mult dupa ce povestea s-a incheiat, am continuat sa-i iubesc cu tot sufletul in vis, pe taramul unde nu exista ranchiuna, nici tradare, nici moarte. „
Fragment dintr-o carte pe care efectiv am adorat-o si pe care cu drag o recomand!
Superb fragment.
Stii cafecioara din mine m-a facut sa umplu ochii de lacrimi, nu?
Te pup.
Fecioara scumpa, era inevitabil! Bun ca nu e de la ceapa. zi frumoasa si dulce sa ai.
Foarte frumos, da. Chiar si pe blog, Alice scrie foarte frumos.
Scrie foarte frumos!!