Medic. Mi-am dorit foarte mult sa devin medic, dar apoi tata m-a facut sa ma razgandesc. Si apoi m-am gandit la alte meserii iar acum, la 24 de ani, imi pare rau ca nu m-am tinut de dorinta din copilarie.
Daca dorinta e mare, nu e greu de realizat la varsta asta. Stiu ca trebuie sa studiezi multi ani insa inca este timp sa-ti urmezi visul! Decat sa stai cu regrete mai bine incerci..
sunt mai copil acum decat eram atunci ) stiam ca o sa ma duc la facultate si ca o sa am o masina rosie ) am gresit putin culoarea, dar cine stie… poate poate
nu, ca daca mi-o zgarie se vede negru si daca da cu pensula, trebuie sa dea in proportie mai mare de 60% (parca) astfel incat sa trebuiasca sa o declar. Si oricum trebuie sa o vopsesc, so… go ahead
Habar nu am. Cred ca imi doream asa tare cand eram copil pentru ca mereu ma jucam cu frati-miu sau cu prietenele de-a doctorul…aveam fel de fel de truse de jucarie cu injectii, medicamente, papusi imbracate in halat alb, etc. Si cand am crescut mi-am dorit foarte tare sa fiu medic, dar nu s-a putut. Inca regret ca nu am reusit sa fac facultatea de medicina.
Pentru mine este tarziu, avand si un copil. Cand esti student la medicina nu mai ai timp si sa lucrezi. Iar eu tb sa si lucrez. Si programul Evei e tare incurcat, ca mereu tb sa o iau de la cresa destul de devreme…deci nu as avea timp. E destul de grea medicina si n-as avea timp sa le impac pe toatem, desi mi-as dori.
La inceput, fiind prea mica, nu stiam exact ce si cum…
Pe parcurs a devenit interesant pentru ca fiind nehotarata, luau nastere discutii care mai de care… propuneri inedite din partea cunoscutilor, ore de dezbateri iar eu tot analizam
N-o faceam cu rea intentie… eram doar cum sunt si acum… nu pot spune un lucru fara sa fiu aproape de 100 % in ceea ce-l priveste… nu concep sa spun lucruri la intamplare!
Same here. Toc o problema ,ce fapt orice lucru de N ori si pana nu-s sigura nu-i dau drumul! Nu te-ai gandit totusi ca gandind prea mult o chestie, pierdem esentialul?
Uneori da, dar de cele mai multe ori am castigat in loc sa pierd, analizand in profunzime Cat despre ce pierdem, poate nu ne trebuie… uneori, oricum ai da-o, ce-i al tau e pus deoparte…
Asa este insa uite, pe langa mine au trecut destule oportunitati doar pentru c-am stat si-am tocat prea mult timp altceva si-am pierdut si culmea e ca era un lucru ce-mi trebuia si dupa care apoi am regretat, nu pentru mult timp insa am facut-o.
Eu vroiam sa ma fac vanzatoare de inghetata din aia la dozator. Pe urma m-am razgandit, si vroiam sa devin asistenta la biroul cuiva, ca-mi doream foarte mult sa port ochelari. Uite ca acum port si as vrea sa-mi dau peste gura, ca o am pocita. Deci…ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea indeplini.
Pai sa recapitulam, stiai de ce vroiai sa fii vanzatoare, ca tu vrei inghetata si atunci cand esti racita. Ochelari porti deci marele vis, pe jumatatea, ti-a fost implinit! Eu-mi doream sa fiu asistenta acum nu imi mai doresc nici asta.
Mi se părea o meserie nobilă, frumoasă… și mai ales mă atrăgea faptul că e grea, necesită multă pasiune și energie… simțeam că numai făcând ceva solicitant m-aș fi simțit împlinită, puternică…
Dacă nu e solicitantă și grea, de unde vine atunci satisfacția? Că eu una nu văd asta.
Mai ales dacă vine pasiune, e grea… pentru că pasiunea nu implică să termini repede, ci să te apuci de ceva nou mereu din domeniu care își place, să cauți, să inventezi, să uiți de tot în jur… și asta cere timp și dăruire.
La fel gândesc și la vârsta asta. Dacă nu e solicitant și greu ceea ce fac, simt că fac ceva degeaba.
Bine, nu până la epuizare, nu vorbesc de workaholism din ăla de mori la muncă.
Ci… nu o facultate ușoară, nu i slujbă ușoară, nu în domeniu ușor.
Stiu ce vrei sa spui pentru ca la fel sunt si eu insa ma mira faptul ca mai sunt oameni ce cer asta chiar si de la o varsta „frageda”.
Eu nu suport de regula sa stau degeaba, trebuie sa am in permanenta ocupatie si daca nu am refac un lucru cu gandul ca va iesi oricum si mai bine.
Medic.
Mi-am dorit foarte mult sa devin medic, dar apoi tata m-a facut sa ma razgandesc. Si apoi m-am gandit la alte meserii iar acum, la 24 de ani, imi pare rau ca nu m-am tinut de dorinta din copilarie. 
Daca dorinta e mare, nu e greu de realizat la varsta asta. Stiu ca trebuie sa studiezi multi ani insa inca este timp sa-ti urmezi visul! Decat sa stai cu regrete mai bine incerci..
eu nu am zis nicioadata ca vreau sa ma fac ceva anume
Hmm sigur sigur? Nici ca vrei sa te faci MARE?
sunt mai copil acum decat eram atunci
) stiam ca o sa ma duc la facultate si ca o sa am o masina rosie
) am gresit putin culoarea, dar cine stie… poate poate 
Ai grija cine iti vede comentariul sa nu cumva sa ti-o faca fortat rosie.
)
nu, ca daca mi-o zgarie se vede negru si daca da cu pensula, trebuie sa dea in proportie mai mare de 60% (parca) astfel incat sa trebuiasca sa o declar. Si oricum trebuie sa o vopsesc, so… go ahead
Bine, facem un mars pentru a iti vopsi frumos masina!
Primim o amandina, clementina, maslina, o atentie?
cu cutie plina plina
))))
Sa dea pe langa ,da?Sa ma tina un an de zile.
Toate pot fi glazurate cu cafea, toate inafara de masline desigur. 
Doctoriță și/sau vizionar și cred că la un moment dat am zis tractorist

Vizionar? Dar la ce varsta ziceai asta ca eu cand eram mica nici nu stiam ce inseamna.
Pe la vreo 5 ani. Stai liniștită că nici eu habar nu aveam ce înseamnă
De fapt, daca stau bine si ma gandesc, nici unul din noi nu stiam ce presupune dorinta noastra!
Eu vroiam sa ma fac zana
Zana?Asta chiar nu o mai auzisem. Stii si motivul?
Eu voiam doctor.
Oare de ce majoritatea asta isi doreau? Era ideea de a salva vieti atat de entuziasmanta sau halatele albe atragatoare?
Habar nu am. Cred ca imi doream asa tare cand eram copil pentru ca mereu ma jucam cu frati-miu sau cu prietenele de-a doctorul…aveam fel de fel de truse de jucarie cu injectii, medicamente, papusi imbracate in halat alb, etc. Si cand am crescut mi-am dorit foarte tare sa fiu medic, dar nu s-a putut. Inca regret ca nu am reusit sa fac facultatea de medicina.
Iti zic ce ii ziceam si Mihaelei, nu e tarziu si nici imposibil.
Pentru mine este tarziu, avand si un copil. Cand esti student la medicina nu mai ai timp si sa lucrezi. Iar eu tb sa si lucrez. Si programul Evei e tare incurcat, ca mereu tb sa o iau de la cresa destul de devreme…deci nu as avea timp. E destul de grea medicina si n-as avea timp sa le impac pe toatem, desi mi-as dori.
Da, stiu. E si grea si sunt si multi ani de studiu …
Da, sunt…asta ar fi singurul imediment si faptul ca acolo chiar trebuie sa fi zilnic la cursuri. Ca sî nu mai pomenim de cât costă…
Trebuie sa fii zilnic daca vrei intradevar sa profesezi ca cei care vor sa o faca doar ca sa fie… nu simt nevoia de-a fi zilnic acolo.
Tocmai de-aia ziceam ca e tarziu. Ca sa poti ajunge medic, sa poti profesa asa cum trebuie, trebuie sa te ocupi doar de facultate.
Stiu…. Asta e, nu ne putem deacuma macina cu regrete.
Spuneam mereu : ” Ma mai gandesc! ” si nu-mi pare rau
Smart girl, ganditoare si cu lucrurile bine puse la punct de mica!!
La inceput, fiind prea mica, nu stiam exact ce si cum…
Pe parcurs a devenit interesant
pentru ca fiind nehotarata, luau nastere discutii care mai de care… propuneri inedite din partea cunoscutilor, ore de dezbateri
iar eu tot analizam 
Rad si acum amintindu-mi
Aualeeeeu, acum pe cine sa compatimesc? Tind sa trag spre cei ce iti deschideau portite!
N-o faceam cu rea intentie… eram doar cum sunt si acum… nu pot spune un lucru fara sa fiu aproape de 100 % in ceea ce-l priveste… nu concep sa spun lucruri la intamplare!
Oricum, le multumesc pentru toata munca de lamurire in incercarea de a scoate macar un cuvintel de la mine legat de ceea ce voi face!
Se pare ca ti-au ramas in memorie deci nu au fost discursurile in zadar.
Same here. Toc o problema ,ce fapt orice lucru de N ori si pana nu-s sigura nu-i dau drumul! Nu te-ai gandit totusi ca gandind prea mult o chestie, pierdem esentialul?
Uneori da, dar de cele mai multe ori am castigat in loc sa pierd, analizand in profunzime
Cat despre ce pierdem, poate nu ne trebuie… uneori, oricum ai da-o, ce-i al tau e pus deoparte…
Asa este insa uite, pe langa mine au trecut destule oportunitati doar pentru c-am stat si-am tocat prea mult timp altceva si-am pierdut si culmea e ca era un lucru ce-mi trebuia si dupa care apoi am regretat, nu pentru mult timp insa am facut-o.
Sper sa ai parte si de ocazii pe care oricat le-ai amana, sa te astepte… ca-s pentru tine
Ce-as vrea insa nimic nu ne astepta…
Eu vroiam sa ma fac vanzatoare de inghetata din aia la dozator.
Pe urma m-am razgandit, si vroiam sa devin asistenta la biroul cuiva, ca-mi doream foarte mult sa port ochelari. Uite ca acum port
si as vrea sa-mi dau peste gura, ca o am pocita.
Deci…ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea indeplini. 
Pai sa recapitulam, stiai de ce vroiai sa fii vanzatoare, ca tu vrei inghetata si atunci cand esti racita.
Ochelari porti deci marele vis, pe jumatatea, ti-a fost implinit!
Eu-mi doream sa fiu asistenta acum nu imi mai doresc nici asta.
Doctoriță, desigur.
tu de ce iti doreai asta?
Mi se părea o meserie nobilă, frumoasă… și mai ales mă atrăgea faptul că e grea, necesită multă pasiune și energie… simțeam că numai făcând ceva solicitant m-aș fi simțit împlinită, puternică…
Interesant. Nu-i auzi pe multi ca isi doresc o cariera solicitanta, cariera ce necesita ( pe langa pasiune ) multa energie!
Dacă nu e solicitantă și grea, de unde vine atunci satisfacția? Că eu una nu văd asta.
Mai ales dacă vine pasiune, e grea… pentru că pasiunea nu implică să termini repede, ci să te apuci de ceva nou mereu din domeniu care își place, să cauți, să inventezi, să uiți de tot în jur… și asta cere timp și dăruire.
La fel gândesc și la vârsta asta. Dacă nu e solicitant și greu ceea ce fac, simt că fac ceva degeaba.
Bine, nu până la epuizare, nu vorbesc de workaholism din ăla de mori la muncă.
Ci… nu o facultate ușoară, nu i slujbă ușoară, nu în domeniu ușor.
Stiu ce vrei sa spui pentru ca la fel sunt si eu insa ma mira faptul ca mai sunt oameni ce cer asta chiar si de la o varsta „frageda”.
Eu nu suport de regula sa stau degeaba, trebuie sa am in permanenta ocupatie si daca nu am refac un lucru cu gandul ca va iesi oricum si mai bine.
medic veterinar
pana am aflat ca trebuie sa bagi mana in dos la vaca si mi-a trecut 
Ooook, nu e o regula sa faci asta dar treaca mearga.
Cantareata…pana cand m-am prins ca nu am pic de voce.
Hai ca sigur esti acum cantareata cand nimeni nu te vede si nu te aude!
Eu una sunt, cel mai des sub dus. 