Dansatoare intr-o cutie..

Va mai aduceti aminte de cutiutele muzicale cu balerine?

Mai mult ca sigur va aduceti aminte si ferm convinsa sunt si de faptul ca unele domnisoare mai pastreaza inca o astfel de cutie muzicala. Eu tin minte ca aveam mai multe, mi le aducea tata din Turcia dar una era mai speciala pentru ca balerina era costumata ca de bal iar cutia era cu luminite ce-mi “scaldau” tavanul in lumini multicolore. Imi placea seara sa o deschid, sa invart cheita si sa adorm uitandu-ma la ceea ce-mi doream sa fiu si eu “cand am sa cresc mare” – dansatoare.

Pana la varsta de 9 ani totul a decurs normal, eram zvapaiata, energica si luam lectii de dans, de la doamna Ilinca de la parter.  Inca-mi aduc aminte sfaturile ei: ” ai racit! Uite, toci usturoi, iti freci calcaile cu el si te incalti cu ciorapii. A doua zi ai sa fii ca noua”. Chiar eram ca noua! Datorita ei eram zadravana si datorita ei incepeam sa ador dansul si faptul ca la fiecare serbare eram propusa pentru diferite piese. Nu ma dadeam in laturi de la nimic, eram flexibila si-mi permitem sa sar, sa ma indoi, sa stau pe varfuri, sa fac spagata, podul, sa ma ridic din pod s.a .

Apoi… intr-o miscare proasta mi s-a deplasat rotula, dintr-o parte in alta, trosc – trosc, mi s-a fisurat un os si… am ramas o dansatoare in cutie. De atunci mi se trag toate durerile si toata tristea cand aud de vise implinite. Al meu de ce nu s-a implinit? Pentru ca ” asa a fost sa fie? ” Nu.

Nici cei mai apropiati nu cunosc povestea pentru c-am plasat-o undeva in spatele mintii mele pentru ca a fost o dorinta imensa si un vis prea mare si prea devreme “rupt” pentru a-l spune….

” In dans gasesti un mod de a exprima sentimentul de a fi pe deplin viu, de a trai momentul, de a lasa timiditatea, de a fi prezent! “

Regretati vreun astfel de moment al vietii voastre? Un moment ce v-a frant un vis?

Si-au lasat amprenta↓

Name* Mail* Blog