Prostul obicei de a da vina pe altcineva pentru raul care ni se intampla zi de zi are un nume; se numeste complexul lui Adam. De ce se numeste asa? Pentru ca reflexul vine de la primul om, care dupa prima greseala, aceea de a mânca din fructul interzis a dat vina pe Eva cand a fost luat la intrebari de Dumnezeu. Automat nu si-a recunoscut vina!
Inca de atunci, noi oamenii avem stupida manie de a pune in carca altcuiva, de a arunca vina in cealalta tabara si responsabilitatea pentru ceea ce ni se intampla mai putin placut în viata. Adevarat, nu? Ar fi cazul sa o recunoastem, TOTI am facut asta la un moment dat sau inca o facem.
Revenind, se povesteste ca intr-o firma, atunci cand angajatii s-au intors la lucru dupa pauza de masa au gasit cu totii un e-mail cu următorul mesaj:
“Astazi, colegul tau care te-a împiedicat de atata timp să progresezi a murit. Daca vrei sa-ti iei ramas bun vino in sala de conferinte.”
Oamenii intrau unul cate unul in sala in care pe masa statea un cosciug. Fiecare se apropia sa-l vada pe cel care le pusese beţe in roate, cu sentimente amestecate: tristete, curiozitate si o oarece satisfactie pentru ca s-a dus. In cosciug nu era insa un om, ci o oglinda. Fiecare se vedea pe sine!
Era lectia pentru niste oameni ce sufereau de complexul lui Adam.
Da, facem ce facem si ajungem tot acolo.
Deci pîna la urma ai dat tot vina pe altcineva!
Ai mai, cum o dai tot Adam este de vina!
Exact ce ziceam mai sus!
Adevarul e ca de la el a pornit totul…
Drăguţă poveste!
Weekend plăcut!
Merci frumos, la fel!
Dureroasa lectie pentru bietii angajati. Dar eu nu recunosc nimic. Ceilalti sunt de vina.
Da, pai mereu va fi mai usor sa dam vina pe cei din jur.
de la el a pornit la el sa se intoarca
Da. Efectul bumerang!