Despre el si desprea ea, despre gafele ei si despre gafele lui :
Eu recunosc, uneori suntem ca niste pisicute care cad dar fac astfel incat sa cada in picioare.
Despre el si desprea ea, despre gafele ei si despre gafele lui :
Eu recunosc, uneori suntem ca niste pisicute care cad dar fac astfel incat sa cada in picioare.
Da, nu stiu cum se face ca ei sunt aproape mereu de vina

Eiiii nu chiar „aproape mereu”.
La noi, eu: stiu ca am gresit, nu puteai sa imi vorbesti mai frumos
?
Da, cam asa e si la noi. ” mai frumos ” sau ” fara sa ridici tonul?”.
Destul de aproape de adevara

Stiam ca vor mai fi fete ce vor recunoaste.
Se pare ca mai tot timpul noi sfarsim prin a ne cere scuze
Oh sa vezi si UNELE femei cum isi cer cand nu e cazul…
Evident! Cum spuneam in articolul precedent: SUNTeM PROSTi!
Nu sunteti, aveti momente cand SI NOI avem.
Nu e o chestie ce tine DOAR de barbati.
Bă suntem prosti. Suntem atât de prosti încât am sa dezvolt subiectul asta într-un articol mare lung si plictisitor.
Sunt atât de prost încât atunci cand ea greseste își cere iertare ca un catelus nevinovat se face ghem in bratele mele si din doua cuvinte ma face sa uit cu ce mi-a greșit, sa o consolez de parca s-a întâmplat o tragedie si sa-i spun cât de mult o iubesc si sa ii promit ca lângă mine va fi mereu in siguranță…. Atât de prosti suntem
Si crezi ca femeile nu fac asta?Crezi ca femeile nu au MOMENTE de prostie? Cand barbatii gresesc, multi nici scuze nu isi cer ATUNCI pentru ca se lasa purtati de „sefie” si orgoliu dar cand lasa garda jos vin la tine ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, se mataie de te fac sa te inmoi, ii iei in brate pt.ca mori de dragul lor si-i ierti….
TOTI avem MOMENTE de prostie sau de ce sa o numim asa? Poate doar e prea mare iubirea?
Acest subiect îmi amintește de o întâmplare amuzantă. Eu spălam paharele și mi-a scăpat unul și s-a spart. Era paharul preferat al soțului meu. El n-a zis nimic, chiar s-a oferit să strângă cioburile, să nu mă tai. Aplecându-se prin bucătărie, a dat cu capul de masă, eu …. m-a apucat de râs, apoi a vrut să arunce cioburile în gunoi și s-a lovit de colțul de la ușa dulapului unde avem uscătorul. Deci vă dați seama eu mă prăpădeam de râs, el săracul de durere.
Așa că gafa mea, paguba lui. Noroc că nu și-a spart capul, dar a rămas cu 2 cucuie.
Noi femeile dramatizăm prea mult!
La dramatizat suntem primele si la exagerat la fel, din pacate! De aia e bine ca-i avem pe ei… mai cumpatati.
Sa ne dam dupa ei!
Eu mi-am dat salariul pe 2 luni sa ii fac cadou un iPhone de sarbatori, pe care… evident ca l-a facut praf in mai putin de 1 luna. L-a scapat pe jos de 2 ori, dar ” nu a vrut ” ! „A alunecat pur si simplu!”
Sa n-o calc in picioare ? Dar i-a parut atat de rau, incat nu am putut sa ii zic decat „Lasa, o sa luam altul!”
…(cine stie cand!)
Da vina pe iubire!
E atat de indragostita incat e ametita de cap si il scapa…
Eu, si sper sa nu ma deochi acum, nu patesc din astea, iphone-ul meu inca nu e busit si lipsit de zgarieturi.
Sunt convins
Convins de ce? Ca e vb de dragoste ametitoare sau ca tel.meu e impecabil inca?
) Si mama ei de ironie…