Nu de putine ori aud pe cate cineva spunandu-mi ca si-ar dori sa fiu mai deschisa, mai apropiata de cei din jur si nu de putine ori ma abtin sa spun ca distanta asta ce o pastrez e pentru sanatatea psihicului meu!
Nu bag pe toti din jurul meu in aceeasi oala si de multi ma simt foarte apropiata pentru ca in timp mi-au demonstrat ca nu are de ce sa imi fie teama de apropiere, insa in fata multora pastrez distanta pentru ca e mai bine asa, mai sanatos.
Imi exprim dragostea si recunostinta pentru ca acestea sunt cele mai placute sentimente pe care le putem experimenta ca fiinte umane. Nu-mi este teama sa-mi odihnesc capul pe umarul persoanei pe care o imbratisez si sa o tin strans in brate dar imi este teama sa ma apropii PREA tare tocmai pentru bratele mi-au fost lasate goale de prea multe ori…
Ai dreptate! Din prea multa dragoste si recunostinta te poti rani, uneori!
Off, ce ti-e si cu viata asta!
Ti-o iei cand oferi prea mult, astepti prea mult si primesti aproape nimic… D-aia refuzi instinctiv in timp sa te mai apropii la fel de tare.
Deziluzia provocată de o persoană pe care o îndrăgeşti e întotdeauna mai amară…
Groaznic gust iti lasa…
La fel sunt si eu. Prefer sa pastrez distanta decat sa experimentez niste sentimente de care nu am nevoie.
Exact. Mai bine sa fii prudent decat apoi sa te „tratezi” de suferinta.
Mda…e bine zis, dar pentru unii prea grei de cap (o spun frumos) asa cum sunt eu, e doar teorie frumoasa. Nu de alta, dar am „incasat-o” si o „incasez” constant doar pentru ca o singura data am reusit…si totusi nu ma opresc, cel putin nu inca. Am vazut ce este in partea „cealalta” si imi doresc sa ajung din nou acolo. Maybe one day.
Ce sa zic? Poate intr-o zi vom da peste oameni care ne vor impartasi per total parerile, impresiile, dorinta si mai ales reciprocitatea si nu ne vom mai arde. Maybe one day, vorba ta…