Se spune ca fiecare om are doua vieti, o viata individuala si una colectiva.
Se stie ca asupra vietii individuale ai toate drepturile, insa in viata colectiva esti doar o mica piesa de puzzle care totusi poate lipsi. De regula, ne rezumam doar la viata individuala si daca noi credem in vreun Dumnezeu, stim ca El ne-a lasat COMPLET „liberul-arbitru„, daca nu credem, atunci suntem ferm convinsi ca suntem o masinarie biologica bazata exclusiv pe functie aleatorie.
Eu nu cred ca suntem o masinarie si cred ca totul se reduce la actiunile noastre.
Acelasi lucru il cred si eu. Noi alegem totul si totul se petrece in urma actiunilor noastre!
Liber arbitru!
Impartasim aceeasi parere.
Colectiva, ceva lipseste si ne poate lipsi mereu
Asta e clar dar nu la acea lipsa se refere viata colectiva ci la… a fi condus mai mult.
[…] de parere ca noi suntem proprii nostri mantuitori sau chinuitori. Nu suntem programati genetic deci liberul arbitru , din punctul meu de vedere, nu este doar o iluzie! Destinul actual este rezultanta exercitarii […]
De ce zambetul asta sec bro?
Zambesc pentru ca daca e sa tin cont de spusele lui Aristotel, ar cam trebui sa ma tem de ceea ce sunt…
Nu te lua, esti exact cum trebuie sa fii!