Cand simti, dar si vezi din faptele si vorbele celor din jur, ca nu esti dorit intr-un loc, cel mai bine este sa iti strangi lucrusoarele si sa pleci!
Cand lucrurile se duc spre cealalta extrema, se extrapoleaza si exagereaza, ajungi sa nu te mai simti bine; cand orice ai face nu e bine si pici ca prostul la mijloc si ajungi sa te simti mizerabil, din nou, cel mai bine e sa… pleci. Ajungi sa consideri ca viata unora ar putea fi mai linistita fara prezenta ta, desi, nu le-ai gresit cu nimic…
Oh well, goodbye to the old, hello to the new. 
Cand observ ca nu sunt bine venita ma retrag ca e mai bine.
E mai bine da, decat sa te simti nedorit.
Fiindca tu esti un simplu calator si la un moment dat poti avea o influenta pozitiva sau negativa asupra unor persoane si este greu sa dai drumul celor la care tii dar n-ai de unde sa stii cand vor simti iar nevoia de tine si ajungeti sa evoluati impreuna intr-o relatie interpersonala.
Sau vom ajunge sa evoluam impreuna… separat.
Sentimentul nu e placut, il/l-am experimentat tocmai de aceea eu imi iau talpasita.
So long old me too.
Asa zice si sotul meu. In plus, cine nu te vreau de prieten, nu il poti forta, chiar daca stii ca meriti sa ii fii prieten pentru ca stii totul despre el si pentru ca a apelat la tine mereu si mereu si mereu cand ii era greu.
Uneori imi vine sa ii intreb, pur si simplu, verde in fata sa mi se spuna, dar apoi imi dau seama ca nu ar avea rost, probabil m-ar minti…
Asa ca ne adaptam din mers.
Exact, exact, exact! Ma adaptez si eu, mergand in alta directie.