” Nu scot usor un om din suflet dar daca o fac, acesta este ca si cum nu ar mai exista!
Pana sa ajung la acest pas iert de multe ori si caut cu disperare sa ma agat de tot ce are omul mai bun si de toate amintirile frumoase. Indur, tolerez, inteleg, sufar si acord sanse, mergand pana la naivitate, pana la a lasa oamenii sa profite de bunatatea mea.
Dar am limitele mele si ma trezesc intr-o zi în care ia nastere in mine sentimentul dreptatii si atunci simt o repulsie fata de felul in care am fost tratata.
Sufletul omului nu este o casă parasita in care sa bantui cum vrei, din care sa iei ce iti trebuie si din care sa pleci si sa revii ori de cate ori ai chef. In sufletul omului nu intri carand dupa tine mizerii si urat, ci vii cu frumos, cu intentii bune, deschis, pasnic si iubitor.
Cine isi doreste sa faca parte din sufletul cuiva ar trebui sa stie ce are de făcut ca sa isi păstreze locul acolo… cine nu, adio! „
M-ai descoperit si descris cu mare lejeritate irinab