Zice’se ca taranul ardelean coboara spre Cluj cu caruta cu nevasta si copilul. Ajungand in dreptul Teatrului, copilul intreaba:
– Tata, da’ casa asta mare cu doi catei pe ea ce-o fi?
– Nu stiu, dragu tatii.
Apoi, in Piata Unirii:
– Tata, da’ omu asta pe cal, cine-o fi?
– Nu stiu, dragu’ tatii.
In fine, langa Parcul Mare:
– Tata, da’ la balta asta mica, oare cum i-a zice?
– Nu stiu, dragu’ tatii.
Femeia, agasata de insistentele copilului, intervine:
– Da’ mai lasa-l in pace pe tata-to, ma copile, nu vezi ca-i trudit?!
La care taranul raspunde cu bonomie ardeleneasca:
– Lasa-l, femeie, pe copil sa intrebe, ca numa’ asa invata!
Bune bancuri