Jurnalul unui infidel
Avem o relatie, suntem impreuna de cateva luni, ne e bine, povestim, dezbatem, comunicam. Facem sex. Imi spui ca ma iubesti. Te cred. Te plac. Suntem naturali, deschisi si sinceri. Intr-o zi, in timp ce servim masa la un restaurant, observ un tip care te priveste insistent. Ai vazut asta, am vazut asta. Il ignori, dar te simt fastacita. Eu vreau si desert, tie brusc nu-ti mai este foame. Vrei sa plecam. Te privesc si simt ca ceva te irita. Plecam. Ii surprind privirea tipului insotindu-ne spre iesire. Ne urcam in masina, te intreb daca e totul ok si-mi raspunzi ca da. Zambesti fortat. Este prima minciuna pe care mi-ai spus-o. Sunt convins ca are legatura cu tipul din restaurant, dar astept sa-mi spui tu. N-o faci. Incep sa-mi pun intrebari. Cine e, cum a fost cu el, cat si daca l-ai iubit, te-a parasit el sau l-ai parasit tu, era mai bun decat mine, il vrei inapoi, il mai iubesti inca? Ma simt nesigur. Devin anxios. Sunt gelos pe un necunoscut din trecutul tau. Sunt gelos pe relatia voastra construita de fantezia mea.
Ar fi trebuit sa te intreb despre trecutul tau amoros. Imi reprosez in gand ca n-am facut-o. Ma intreb daca pe mine ma iubesti. Ieri stiam. Azi am indoieli. Ma intreb daca eu sunt doar balsam pentru sufletul tau ranit de individul din restaurant. Adormim. Fiecare cu gandurile lui. Dimineata te privesc. Esti aceeasi. Nu. Esti altfel. Eu te vad altfel. Nu te intreb nimic, nu-mi spui nimic. Imi spun ca va trece. Incerc sa ma comport normal. Ma prefac. Nu-mi place. Nu-mi iese. Nu ma simt confortabil. Trec zilele. Devenim banali, anosti, plictisiti. Nu noi. Noi, in relatia noastra. Ma intrebi ce am. Sunt obosit, stresat. Asa iti raspund mereu. Nu mai facem sex. Incep sa-i acord atentie noii mele colege. Ma face sa rad. Ma simt bine cu ea. Ajung acasa din ce in ce mai tarziu. Incep sa te mint. Sunt indragostit de cealalta. Iti marturisesc. Plangi. Ne despartim. Nu regret. Am o noua relatie, cu o noua femeie. Pana la viitorul individ dintr-un alt restaurant.
Si toate astea, pentru privirea unui barbat despre care eu n-am vrut sa te intreb nimic, iar tu n-ai simtit sa-mi spui nimic. Si toate astea, pentru ca eu m-am abandonat unui trecut care nu imi apartine, in detrimentul unui prezent din care faceam parte. Si toate astea, pentru ca tu ai lasat un trecut in care ai fost, sa schimbe un viitor in care am fi putut fi. Si toate astea, pentru ca voi, toti cei care treceti prin asa ceva, nu stiti sa vorbiti intre voi. Dincolo de gelozia mea, dincolo de trecutul tau, dincolo de individul din restaurant, ramane lipsa de comunicare relationala. O lipsa care de cele mai multe ori, ucide relatia.
via Facebook.
Neata!
Yep, total de acord. Cele mai mari probleme apar din chestii nespuse la timpul lor. In loc sa intrebi ceva ce nu ti-e clar,preferi sa taci si sa construiesti scenarii de filme care macina increderea in celalalt. E o dovada de…naivitate. Daca iti place o persoana, daca ai vrea sa o ai langa tine cat mai multa vreme, atunci spune mereu ceea ce simti si gandesti. Arata-te asa cum esti.
Saptamana frumoasa!
De acord cu tine doar ca unora le este teama sa nu fie respinsi, prin urmare isi fac N scenarii in cap, nu incearca nimic si regreta apoi.
Si eram ” ok si de ce nu ai spus? poate te priveam altfel!” si a zis ” tu iti doreai ceva ce nu voi fi niciodata si am tacut pt.a putea sa-ti spun toate astea acum”. Cine stie ce iesea totusi daca vorbea la timp!?
Mie mi s-a intamplat de exemplu sa fiu placuta de un tip cu care eram f.buna prietena de cativa ani. Pe mine nu ma atragea de nici un fel, de aia nici nu am banuit nimic, pana ce s-a combinat cu o tipa, s-a indragostit si a avut curaj sa-mi spuna ca multi ani a fost ” in limba ” dupa mine.
Ce poveste impresionanta. Cred ca e reala, pentru ca sunt dese astfel de povesti.Comunicarea face totul intr-o relatie. O saptamana minunata sa ai!
E cu siguranta rupta din realitate si da, cheia succesului intr-o relatie, de orice natura la urma urmei, este comunicarea.