Tipul optim de afectiune este reciproc insufletitor; fiecare din cei doi primeste afectiunea cu bucurie si o daruieste FARA EFORT, si fiecare gaseste intreaga lume mai interesanta ca urmare a existentei acestei fericiri reciproce.
Mai exista insa si un alt tip, destul de des intalnit, in care una din persoane suge vitalitatea celeilalte, una primeste ceea ce cealalta daruie, dar fara a da aproape NIMIC in schimb. Acestui tip-vampir ii apartin anumitor insi foarte plini de viata. Ei isi extrag vitalitatea din victime, una dupa alta, dar, in timp ce ei devin prosperi si interesanti, cei din a caror seva se hranesc devin… palizi, melancolici si posomorati.
[…]
La drept vorbind, ei nu sunt interesati de cei care pentru moment cred ca-i iubesc; ii intereseaza doar stimulentele pentru propriile lor activitati, posibil de un fel cu totul impersonal.
~ In cautarea fericirii : Bertrand Russell
Ce analogie buna, am sa caut cartea sa o citesc
Chiar o recomand.
Sunt oameni care nu ofera nimic, dar, in schimb, te epuizeaza pe tine de topata energia, de toata puterea, de toata iubirea pe care le-o dai. Pare absurd, dar totusi au nevoie de tine. Nu stiu insa ce se intampla atunci cand tu nu mai ai deloc „drogul” necesar lor.
De aia vorbesc intotdeauna despre reciprocitate, in tot si-n toate. Dai cat ti se ofera si astfel nu mai risti sa fii secatuit de putere.