Animalutele din viata noastra

 Animalutele de companie ne aduc zambetul pe buze, alunga grijile si singuratatea. N-ai cum sa nu te trezesti cu zambete stupide pe meclute cand fac cate o boacana sau te intampina fericiti acasa.

Primul animal de companie pe care l-am avut a fost un caine, Rex. Ne-a fost companion timp de 14 ani si-l vom regreta mereu pentru ca ne-a marcat vietile.

Cand ne-am mutat la casa, prin generala, zbarnaind dupa un alt animalut, si parintii mi-au dau voie sa-mi iau pisica. Asa a aparut arogantul Mojo, un pisoi tarcat ( negru si putin alb ), cu mustacioare albe ce avea 6 luni. L-au adus tot de la curte, de la bunica-mea si fiind o fire… libertina statea ba la vecini, ba la noi.

Cand era prin vecini, ai mei erau cei mai fericiti pentru ca era plin de energie si, pentru ca pe atunci nu se stia litiera, nisip, de sisal sau locuri speciale de „tocit” unghiile, a facut tandari una din canapele, pe langa alte boacane. Cu toate astea, a fost iubit si rasfatat de toti timp de 6 ani pana… n-a mai fost. N-am intrat in detalii in ceea ce-l priveste pe Rex, nu intru nici in ceea ce-l priveste pe Mojo. Ii regret enorm…

Facand o paralela, doar pentru ca nu simt nevoia sa-mi discut toata viata cu oricine, sau sa intru in detalii, nu inseamna ca anumite lucruri n-am avut sau nu s-au intamplat! Sunt multe pe care multi nu le stiu, si nici nu vad de ce ar trebui sa stie!? Asta aviz celor absurzi care isi dau prea multa importanta si cred c-au fost primii si singurii detinatori de… ceva, si sunt ferm convinsi ca altii n-au avut alta treaba decat sa le analizeze vietile.

In fine, cand m-am mutat impreuna cu iubitul in Iasi, pe timpul facultatii, stand tot la curte, am avut un catelus si de o pisicuta pe care i-am indragit mult. Erau ai vecinilor, dar ” isi faceau veacul ” la noi. Se intelegeau surpinzator de bine. Pe la pervaz ne dadeau atat ei tarcoale, cat si alte motate. Vazandu-i/le zilnic, ne-am convins ca ne dorim la casa noastra caine si/sau pisica.

Iata minunile din Iasi :

O motata …

Si un motat.

Acum, momentan, o avem doar pe Noa. Oricat de mult ne-ar placea sa avem si un caine, consider ca intr-un apartament nu faci decat sa-l chinui. Al meu a mai avut papagali, canari, dar si-a dorit mereu un catelus sau o pisicuta. Tocmai de aceea m-am decis sa ii fac o mega surpriza si sa adopt o pisicuta. M-am gandit mult la asta, stiind ce inseamna sa ai o pisica in casa, si avand si cunostinte cu pisici. Am cautat mult, nu tinteam o pisica de rasa sau de o culoare anume. Cele mai multe erau negrute, pisicutele negre din pacate fiind cel mai putin dorite, si mi se par stupide motivele pentru care nu sunt adoptate. Pe mine Noa m-a cucerit din prima cu fetioara ei de liliac arogant.

Am primit ajutor cand adoptat-o pentru ca-mi doream sa fie ceva neasteptat, ceva de tinut minte toata viata. Inca sunt recunoscatoare pentru ajutor. Nu am sa uit niciodata cum a fost adusa acasa si cat de surprins a fost al meu.  Intre ei a fost dragoste la prima vedere. Asta puteti vedea si din poza:

A fost cu siguranta cel mai frumos cadou pe care i l-am putut face in toti anii de relatie! De atunci suntem mai fericiti ca inainte, avem parte de o pisicuta aparte, nu se urca pe masa, nu face dezastru in casa si ne respecta orele de somn, pentru ca asa am invatat-o de mica. Iti sta aproape, foarte aproape, cand te simti rau si toarce dulce cand te revede dupa o perioada mai lunga de timp, fara ca nici macar sa o atingi. E energica si s-ar juca intreaga zi, pana la epuizare. O adoram!!!

Ce-mi puteti spune despre animalutele din viata voastra? 

Si-au lasat amprenta↓

Name* Mail* Blog