Nu stiu cat de greu sau usor le este unora sa se desprinda de trecut, stiu ca mie mi-a fost greu, si de unele evenimente inca sunt prinsa. M-au marcat prea mult, din pacate, dar m-au si format foarte mult!
Parca esti asa tras cumva in doua directii, o directie te duce spre viitorul ce ti l-ai facut promitator si stii ca are multe de oferit, si alta spre trecut, spre greselile acestuia, spre lipsurile lui, spre amintiri. Nu stiu exact care este tratamentul pentru a trage linia dintre cele doua planuri, dar ar trebui sa pricepem cumva ca trecutul este intradevar temelia, dar nu trebuie sa fie si ghiuleaua de picior pe care o caram tot timpul dupa noi.
Daca voi ati descoperit leacul, sa ni-l spuneti si noua, sa ne eliberam de balast.
Hola!
Adevarat, Si cu cat sunt evenimentele mai importante pentru noi, ne rupem si mai greu. Dar daca nu o facem, nu ne eliberam si nu mai suntem capabili sa atingem potentialul maxim
Nu mai putem fi cine am putea, daca nu ne rezolvam problemele trecute.
Eu incerc sa ma intreb mult cu privire la ce am facut, la ce am inteles si sa mi le accept si sa nu le las sa mai ma afecteze. Ele vin, de obicei, cu frici, cu blocaje..
Sa avem noroc!
Zi vesela!
Adevarat. Nu prea ai cum sa vezi viitorul daca esti ancorat in trecut, nu ai cum sa te formezi, sa IL formezi. Dar uite, in teorie e simplu dar in practica? Unele chestii te marcheaza atat de tare incat te impiedica sa uiti si sa cladesti…
Saptamana frumoasa si linistita!
Neata!
) Eu ieream mai sus 

Iar am ajuns anonim
In practica, urcusul seamana cu blestemul cazut asupra lui Prometeu. E frumos, insa, cand ne eliberam. E asa liniste in noi si atata incredere in viitor, incat merita toata ostenelea si disconfortul
Crede-ma ca iti recunosc stilul.
Nu ai sa fii niciodata anonim pentru mine!
Clar merita toata osteneala, observ pe pielea mea cat de linistitor e si cate de sanatoasa ma simt.