Se cunoaște că sunt născută toamna pentru că pândesc și-mi plac toate lucrurile tomnatice porind de la frunze, frunzulițe, copaci ,copăcei, culoarea arămie, ciocolată caldă, ceaiuri, căniţe „îmbrăcate” etc.etc.
Weekend-ul trecut a fost unul PLIN, plin de plimbări cu aiuriții aiuriților: Delius, Ruxandra, Creve , plin de poze, pozne, râsete ,dureri de picioare, oboseală dar și fericireeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!
Printre sutele de poze cu aiuriții aiuriților, am reușit să fac și „altfel” de poze:
De câte situaţii nu ne trezim acum râzând? De câte ori nu ne spunem „ce copil am fost” ,de câte ori nu ne mirăm de reacţiile din trecut, reacţii puerile? De câte ori nu ne spunem ” m-am stresat degeaba… ” !? De toate mai devreme sau mai târziu ajungem să râdem cu jumătate sau cu toată gura… până la urechi. :)
Timpul este o valoare de sentiment – pentru unii trece prea repede, pentru alţii prea încet.
În noiembrie îşi cumpără şi soarele cojoc şi virtual nu-l pot îmbrăca decât cu, câteva calendare wallpaper. Să înceapă prezentarea zic:
