De câte situaţii nu ne trezim acum râzând? De câte ori nu ne spunem „ce copil am fost” ,de câte ori nu ne mirăm de reacţiile din trecut, reacţii puerile? De câte ori nu ne spunem ” m-am stresat degeaba… ” !? De toate mai devreme sau mai târziu ajungem să râdem cu jumătate sau cu toată gura… până la urechi. 
Dacă am ştii să râdem atunci, nu mai târziu, ce bine ar fi!
Asa este insa atunci anumite intamplari ni se par mari probleme pentru care se merita sa ne lipsim de zambete si rasete ….Bine totusi ca radem mai tarziu decat niciodata!
Cei care râd mai târziu, sunt nişte norocoşi şi optimişti faţă de cei care nici mai târziu nu reuşesc să ajungă să zâmbească măcar!
Exact. Mie si acum mi se intampla sa-mi aduc aminte de niste „probleme” din adolescenta pentru care mi-am batut capul prea mult timp! De-as fi stiut atunci care sunt adevaratele probleme in viata nu-mi mai pierdeam timpul… insa na, bine c-am iesit cu o lectie din toate si bine ca acum rad de ele.
Ne învăţăm lecţia, râdem şi mergem mai departe! Tot râzând, sau măcar zâmbind!
Da, noi da insa altii nu stiu sa profite de faptul ca din toate au INVATAT ceva si tot regreta…
Am ajuns sa nu-mi regret trecutul…
pentru ca oricat mi-ar parea rau pentru ceva de acolo, realizez ca n-as mai fi unde sunt astazi daca nu s-ar fi intamplat in trecut ce s-a intamplat
Gandesti ca mine! Toate ne-au adus aici unde suntem si toate ne-au format ceea ce suntem.
Adevarat… dc sa ne complicam?
Ce nu-ti face bine, nu-ti mai aminti… pentru ca oricat ai incerca, oricat ai plange nu poti schimba ce-a fost?… si atunci, dc sa te chinui ?
Eeeexact. Ca te stresezi sau nu, lucrurile raman la fel asa ca mai bine treci peste si mergi mai departe!
Ai inteles perfect!
Observ ca noi doua gandim cam la fel.
Da, si eu observ!
Asta nu poate fi decat…. bine.
Subscriu !
Probabil in regretam deoarece consideram ca am fi putut face lucrurile mai bine. Si da, de obicei, dupa ceva timp, ajungi sa razi de situatie sau chiar sa faci glume, oricat de rau a fost.
Cu siguranta avem lucruri pe care am fi putut sa le facem mai bine insa oare daca le faceam mai bine ajungeam unde suntem? Nu se intampla TOATE cu un scop?
Ba da. Cine stie, poate e mai bine asa. Oricum, din greseli invatam.
Exact. Atata timp cat din toate iesi cu o lectie invatata nu vad de ce ai regreta!?
Nu radeti, insa, precum „soarele cu dinti”, ci din toata inima!
Eu cand rad, rad oricum din toata inima si cu ochii.
De regretat, nu cred că se regretă „trecutul” în ansamblu. Ci poate câte una sau mai multe „bucăţele” din el. Fiecare regretă un anumit moment când „a fost mai bine”…
Sau regreta momentele cand le-au fost mai rau ,regreta ce-au facut ce i-au adus sa faca rau..
No regrets, doar melancolie..ai se pune?
Se pune desigur. De aia nici eu nu duc lipsa! Mi-e dor de perioadele de naivitate…
O daaaaaaaaaa, mi-e dor sa nu mai gandesc asa de mult …si sa traiesc mai mult ..
La fel si mie.. Sa nu mai gandesc atat de mult, nu mai am atatea griji, sa fiu mai nepasatoare, nestiutoare etc. Offf oare de ce ne doream noi sa crestem mari?Ca nu stiam ce ne asteapta si ne placea ideea de-a fi mai mari si de-a putea face ce vrem, nu?
Ah, nu-l regret deloc
Probabil ca impacarea asta, cu trecutul vine odata cu varsta
Asa este, vine cu intelepciunea.
eu vreau sa ma uit cu drag in urma..chiar daca sunt regrete (astea vin oricum ca nu mereu esti apt de a lua decizii pe moment) si sa impartasesc din tot sufletul mai departe celor ce vor un sfat trait ca sa zic asa
Adevarat insa nu ai observat ca majoritatea nu au nevoie de sfaturile tale/noastre traite? Desi dai un sfat bun, zici un lucru simtit pe pielea ta, hotarasc sa se dea cu capul de prag. Uneori e bine pentru ca ies cu un cucuie sub forma de lectie buna insa nu si invatata.
Cam asta se întâmplă în 99% din cazuri.
Da dar din pacate nu toti cei 99% rad apoi ce fazele trecutului…