Mi-am adus aminte în dimineaţa asta, când mirosul de fum s-a furişat neruşinat pe geam în casă şi mi-a inegrit creierii ,cât de limitaţi şi închişi la minte sunt unii!
În primii 2 ani de facultate am stat în cameră cu o tipă din acelaşi oraş cu mine. Toate bune şi frumoase, până într-un anumit punct, când nu mai era în stare să-şi facă, curat, când începuse să-mi poarte hainele pe ascuns, să-mi folosească produsele cosmetice, să-şi aducă prietenul în cameră seară de seară şi să stea până dimineaţa în condiţiile în care eu aveam zilnic ore de la 8 la 20!
Ce mă seca mai tare erau comentariile, le pe care desigur tot ea le făcea când îi reproşam că nu a dus gunoiul cât timp eu am fost plecată în weekend acasă, că patul meu e iar vraişte pentru că s-a dormit în el etc. Tot ea domnule!!!
Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case, au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi.
Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucătarie cu un ibric mare, plin cu cafea, şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită. I-a rugat pe fiecare să se servească.
Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână, profesorul le-a zis :
Dacă aţi observat, fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină, lasând ceştile simple şi ieftine, goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viată, dar tocmai asta e sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi.
