„Eu ştiu să dau sens gândurilor lui vagi. El le dezvoltă pe ale mele.”
Trăiesc într-un fel de cuptor de sentimente, iubiri, dorinţe, invenţii, creaţii, activităţi şi reverii. Nu-mi pot descrie viaţa în fapte pentru că extazul nu rezidă în fapte, în ce se întâmplă sau în ce fac, ci în ce se stârneşte în mine şi ce se naşte din toate astea.
Unii când ajung unul lângă celălalt, încep umplerea altei gropi cu altă persoană sau o umplu atât de mult încat la un moment dat formeaza o piramidă între ei.
Cum iubeşti la bătrânete?
Cand l-am intrebat pe tata cat de mult sau putin o mai iubeste pe mama dupa atatia ani mi-a zis senin ” Cand anii trec nu mai simti iubirea din tinerete, simti mai mult de atat, doza de loialitate, devotament, respect si incredere creste si cand spui ca iubesti ti se pare putin! ”
“Un zâmbet este o modalitate necostisitoare de a-ţi schimba înfăţişarea” – Charles Gordy
” Nu am nici un motiv să fiu fericit/ă astăzi! ” – cred că toţi am auzit şi am spus asta destul de des. Chiar nu avem zilnic motive să fim fericiţi, să zâmbim? Dar oare simplul fapt că putem mirosi florile, că putem simţi atingerea persoanei iubite, pământul sub picioare, inima cum bate şi auzi rasetul unui copil, nu sunt motive de FERICIRE? Cei care nu mai au aceste simţuri, ce îţi mai pot spune atunci când tu te plângi de neajunsuri?