Mi-aș fi dorit să pot pune anumite persoane pe mut, să nu-i mai aud și să le ignor săgețile aruncate fără motiv.
Gura multora merge fără rost, mintea multora seamănă cu o gaură neagră și prea mulți din jurul lor bagă în seamă ceea ce zic, aruncă, scuipă, „gândesc” și din păcate se lasă afectați!
Totul va fi mereu la fel!
Vom arunca vorbe fără a şti cât de tare dor, vorbe pe care mai devreme sau mai târziu ajungem să le regretăm. Umplem de praf toate promisiunile ,regretăm sentimente, facem ce mereu am spus că nu vom face, ne vom bate cu pumnul în piept şi nu vom accepta să fim contrazişi, ca mai târziu să sfârşim prin a regreta că nu am ascultat. Ne înghiţim cuvintele şi ne minţim singuri! E mai uşor să (te) minţi decât să (îţi) recunoşti că ai greşit,nu?
M-am trezit forţat la adevărata realitate a vieţii şi am constat că le acordăm din oficiu încredere tuturor oamenilor cu care suntem într-o anumită legătură, însă mai târziu, unora dintre oamenii din jur le retragem încrederea acordată din tot felul de motive, fie că ne-au trădat, ne-au minţit, nu s-au ţinut de promisiuni, au ales în locul nostru sau …că nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor noastre.
