Nu e pentru nimeni un lucru nou faptul că îmi place să dăruiesc fericire, nu?
Luați-vă număr de ordin pentru că astăzi împart, din nou, zâmbete! Să nu vă speriați când cu viteza luminii se vor îndrepta spre voi, așa își fixează ele punctul pentru a ochi BINE. Hooop că tot vorbim, vine unul copilăresc şi ştrengar:
A venit si mult temutul 2012, an in care vom muri de cel putin atatea ori ca-n 2011, an in care multi din cei ce vor pune boticul „sfarsitului” isi vor ascunde din nou cozile in gaura de sarpe, an in care personal sper sa cada un asteroid si sa ne ia de pe cap imbecilii si ipocritii anilor anteriori!
2012 – frumoasa combinatie 20-12 , ani in care m-am simtit cel mai bine… anii in care inca nu trebuia sa-mi fac griji pentru facturile lunare, anii de dulce (si urata atunci) naivitate.
Ma incearca o stare…. fara stare! Stiam ca mi se va face crunt dor de casa de cum voi pleca dar nu stiam si nu ma asteptam sa o vad pe mama asa…. Stiu c-a dus pe umeri multe in ultima perioada si stiu ca inca se resimte dar as vrea ca macar un zambet sa schiteze sa pot pleca cu sufltul impacat, linistita si fericita! Niciodata nu se intampla asta si cateva zile pic intr-o stare aiurea din care ies cu greu.