Mă număr printre puţinele persoane pe care nu o încânta surprizele, pur şi simplu pentru că nu-s omul surprizelor. Ador în schimb să fac surprize, ador să întocmesc planuri perfecte pentru a-i surprinde pe cei dragi, să merg în lungi plimbări în căutarea unor cadouri şi desigur ador să-i văd surprinşi şi încântaţi pe cei dragi! Dacă nu-mi plac surprizele ,totuşi asta nu înseamnă că nu mă încânta şi nu apreciez ceea ce mi se ” plănuieşte ” , ceea ce primesc !
Răsuflu uşurată şi spun că într-un final am reuşit să facem curat în cuibuşorul nostru însă mai avem de despachetat şi de aranjat o groază de lucruşoare. Personal trebuie să-mi termin şi ” altarul ” închinat familiei şi prietenilor, doar alinu ştie cum arată momentan. După ce terminăm totul dar şi după ce mă lasă durerea de măsea şi cap, nu-mi mai rămâne decât să o aştept pe bubu cu braţele deschise şi să vă văd vouă feţişoarele. :D
„ De la iubire la ură nu este decât un pas.” Aşa se spune, nu? Dar se poate şi invers, oricât de aiurea li s-ar părea unora, se poate.
Nu am crezut că voi începe să mă înţeleg atât de bine cu cea pe care acum mmmm 5 ani o consideram rivala mea, cea pe care o uram ( de fapt e mult spus ură ). Am descoperit însă în timp că ne leagă multe, am descoperit N puncte în comun, N coincidenţe: primul din ele a fost numele: ea Alina Roxana eu Roxana Alina. Încă ni se pare totul ireal şi uşor ciudat datorită lucrurilor ce s-au întâmplat atunci şi celor din jur la fel iar asta pentru că nu am crezut nici o clipă că lucrurile se vor întoarce la 180 grade … însă mi-e dragă rău această ciudăţenie şi mi-e dragă EA!