Uneori ucidem cuvintele ce vor sa exprime ceea ce simtim si sunt crime care nu ne mai dau pace si ne arunca intr-un iad al regretelor. Ajungem astfel sa tanjim dupa utopice idei cum ca.. daca am putea da timpul inapoi am schimba lucrurile, riiiiight… 
Lovim ceea ce iubim, ucidem ceea ce ne-ar face sa traim, si ne schingiuim propriile dorinte. Ne ascundem in pestera sufletelor noastre unde ne credem a fi in siguranta dar, dimpotriva,tocmai acolo este problema, pentru ca incercand sa mascam adevarul ne lasam sufocati de superficialitate.. Dar niciunde nu poti fugi de inima sau de constiinta!!!
Uitam adesea ca sunt cuvinte care nu mor si pot condamna la tacere cuvinte care exprima adancul in noi.. iar acest adanc stie prea bine cum sa se razbune! Imi este groaza de asemenea tacere, care-ti sugruma viatza, te face rigid, cinit, ipocrit, ironic… iti impietresc inima!
