Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:
Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.
Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.
Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”
Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.
Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.
Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.
La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!”
Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.
In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.
Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului”
Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.
Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!”
via mail
Am citit doar inceputul dar deja presupun finalul.
Citesc pana la sfarsit sa vad daca am dreptate sau nu. 
Ia sa vedem miss previziune.
Yep, a fost exact asa cum presupuneam.
Ce sa mai…ma pot considera mama omida 
Ai semana cu mine de-ar fi asa.
Mama omida imi zice A. cand ghicesc sfarsitul filmelor.
cata dreptate ai,citeam si ma minunam
Știi care este problema noastră, a tuturor? Nu mai suntem în stare/nu mai vrem să auzim acea voce… De aceea trece viața pe lângă noi și când ajungem la 80 de ani (dacă ajungem
) ne apucă disperarea, realizăm că nu am vrut să mai auzim acea voce și am ținut departe de noi toate lucrurile importante… Este foarte trist dar zic eu că acesta este purul adevăr.
Ce optimista esti cu cei 80 anisori ai tai. Eu deja-s la 25 si am ce regreta. Regret ca n-am ascultat multe si pe la 23…
Eu am spus mai de mult. Oamenii în ziua de azi au tendința de a-și mări valoarea prin obictele pe care le cumpără. Valorile sunt complet răsturnate și valoarea omului e dată după banii care îi are, funcția ocupată, numărul și numele facultăților, etc. Adevăratele valori odată pierdute nu le mai găsești altundeva. Mai sunt și acele valori care le poți purta mereu cu tine și sunt singurele care rămân în caz de calamitate.
Vorba Deliei, dam totul peste niste hartii colorate…