Iată o frumoasă poveste cu talc primită pe mail ce vine să susţină ideea multora dintre noi şi aceea că o inimă perfectă nu poate fi comparată cu una ce a iubit, a pierdut şi apoi s-a frant.
O poveste pentru inima franta…
Pe strazile unui mic orasel, intr-o buna zi, un tanar sustinea sus si tare ca are cea mai frumoasa inima din intreaga vale locuita de oameni.
Un grup imens de oameni s-a adunat in jurul lui si cu totii au inceput sa ii admire inima pe care o vedeau perfecta. Ea nu avea niciun defect, nici macar un semn. Da, cu totii au fost de acord. Era cea mai frumoasa inima pe care o vazusera vreodata. Simtindu-se mai mandru ca oricand, tanarul barbat a inceput sa se laude si mai mult cu inima lui fara de defect.
Dintr-o data, un batran a iesit din multime, a facut un pas in fata si i-a spus tanarului: “Vezi tu, inima ta nu e nici pe departe la fel de frumoasa ca a mea”. Atunci, toti oamenii din multime si tanarul si-au indreptat privirile spre inima batranului. Aceasta batea puternic, insa era plina de cicatrice. Avea locuri in care “bucatile” initiale fusesera inlocuite cu altele ce nu se potriveau foarte bine si ii stricau forma. De fapt, in unele locuri erau “bucati” intregi ce lipseau ori scobituri deloc placute … Nu aveai cum sa nu ramai pierdut in fata batranului cu o inima atat de peticita. Oamenii au spus atunci: “Cum poti sa spui ca inima ta e mai frumoasa?”
Vazand “starea” in care ajunsese inima batranului, tanarul a replicat razand: “Cred ca glumesti! Compara inima mea perfecta cu inima ta care arata ca un amestec de rani si lacrimi.”
“Da”, a spus batranul, “A ta arata perfect, dar nu as da-o niciodata in schimbul inimii mele. Vezi tu, fiecare cicatrice reprezinta pe cineva careia i-am dat dragostea mea – am rupt o bucatica din inima mea si i-am dat-o unei persoane iubite, iar de cele mai multe ori si ea imi dadea o bucata din inima ei pe care o puneam in scobitura lasata in inima, insa deoarece piesele nu se potriveau perfect, am cateva margini nesflefuite asa cum trebuie, pe care insa le pretuiesc deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o.”
Frumos
Ma bucur ca ti-a placut dragulici
povestioara asta mi-a facut o bucatica din inima franta sa..zambeasca
Franta? Am un pansament special, te ajut?
intelepciunea isi spune cuvantul
Asa este, totul pornescte de la ea.
Foarte frumos blogul` , success in continuare
Iti multumesc.
O ştiam dar de fiecare dată când o recitesc am o strângere de inimă..
La fel si eu….
Foarte frumos. Nu o stiam…La varsta noastra deja inimile sunt putin peticite, am avut deja de suferit, a trebuit sa renuntam, a trebuit sa uitam iubiri sau sa invatam din nou sa iubim.
Cam asa ceva… din pacate sau sa spunem din fericire pentru ca astfel am ajuns cine suntem!
Superb!
Nu conteaza pe cine iubesti, atat timp cat iubesti! (desi uneori conteaza si pe cine)
Cand iubesti nu mai conteaza mai nimic, totul e oricum diferit deci da, uneori nu conteaza nici pe cine iubesti!